Kirche in Not şi noile provocări

Teme: Biserică, Interviu, Social.
.
Publicat la 24 aprilie 2008.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Isabelle Cousturie
Traducere: pr. Mihai Pătraşcu
Sursa: Zenit, 10 aprilie 2008

Kirche in Not

Pierre-Marie Morel este secretar-general al Operei de drept pontifical Kirche in Not. A preluat funcţia sa la sediul internaţional al organismului, în Frankfurt, în ianuarie 2008, având anterior şi alte funcţiuni în importante companii internaţionale. „A pune Evanghelia în centrul propriei vieţi profesionale” este una din provocările creştinului de astăzi, afirmă Pierre-Marie Morel. Deşi se bucură că are posibilitatea de a conjuga credinţa şi viaţa profesională, nu a pierdut din vedere povara noii sale funcţii şi şi-a acordat timp pentru a asculta. „A asculta pentru a defini priorităţile de acţiune; a asculta pentru a înţelege miza timpului nostru şi a adapta KIN la fidelitatea creatoare a pr. Warenfried, fondator al organizaţiei”, precizează el în acest interviu acordat agenţiei Zenit.

– Laureat în ştiinţe economice, aţi ocupat înalte funcţii în companii internaţionale importante. Ce efect are asupra dumneavoastră această nouă funcţie?

– Este necesar să rămânem realişti şi moderaţi. La vârsta de 60 de ani, sunt la sfârşitul carierei mele şi este cu totul normal că am ocupat locuri diferite şi variate. În schimb, este interesant a vedea în ce mod ne pregăteşte Domnul. Diferitele activităţi ecleziastice şi pastorale pe care le-am desfăşurat în Biserică împreună cu soţia mea Anne şi, mai ales, cei peste 25 de ani din cadrul Comunităţii Emanuel ne-au dat posibilitatea de a creşte într-un spirit de slujire şi de deschidere.

Să fiu în această funcţie mă face fericit, deoarece pot să unesc credinţa mea cu viaţa mea profesională. Totuşi povara acestei funcţii mă invită să îl întâlnesc cu credinţă pe Domnul în rugăciune şi în adoraţia Preasfântului Sacrament. Cât priveşte funcţia de secretar general, ea trebuie să adune competenţe diferite, cum sunt noile tehnologii, finanţele, conducerea persoanelor. Particularitatea unei asemenea funcţii este că ea cere şi o mare iubire faţă de Biserică şi o abandonare în Duhul Sfânt. În afară de competenţele noastre profesionale care sunt indispensabile, misiunea noastră principală este aceea de a iubi, şi nu întotdeauna este uşor!

– În ce mod experienţa dumneavoastră internaţională în cadrul gestiunii activităţilor multinaţionale poate constitui un mod diferit de a concepe ajutorul în favoarea acestor Biserici persecutate, victime ale discriminărilor sau prea sărace pentru a-şi desfăşura misiunea lor pastorală?

– Funcţiile mele la IBM sau EADS au fost destul de diferite şi cei 12 ani ai noştri în afara patriei m-au ajutat să înţeleg fenomenele globalizării în diferitele culturi. KIN este o operă ecleziastică, deci are o vocaţie universală. Dacă la început era orientată spre Biserica persecutată din spatele cortinei de fier, astăzi realitatea este total diferită şi cererile de ajutor provin de la Episcopi din toate continentele. Alegerea proiectelor pastorale trece prin filtrul diecezelor locale, care pregătesc dosarele cu cererile de ajutor. Apoi, un grup de experţi face o nouă alegere în funcţie de priorităţile Sfântului Scaun şi de posibilităţile financiare ale Operei. Secretarul general şi preşedintele aprobă repartiţia bilanţului alocat diferitelor părţi ale lumii şi proiectelor mai importante.

În solidaritatea la nivelul proiectelor pastorale există o dublă mişcare. De fapt, conform rapoartelor narative care însoţesc un proiect, o mărturie sau alta revitalizează comunităţile noastre creştine uneori lâncede. În felul acesta, generozitatea şi rugăciunea binefăcătorilor se îmbogăţesc cu darul bucuriei şi al mărturiei. Se ştie aceasta, în faţa întregii suferinţe a Bisericii nu se poate decât cere de la Domnul harurile speranţei bucuroase şi umilinţei.

– KIN răspunde la nevoile cele mai urgente ale Bisericilor locale din cele 130 de ţări mai sărace din lume. Cum se prezintă curba nevoilor în lume? Oare cresc cererile şi de la Biserici din ţări unde odinioară totul era bine, ca să spunem aşa? Şi, după părerea dumneavoastră, cărui fapt se datorează această situaţie?

– Înainte de toate, a căzut cortina de fier şi situaţia lumii şi a Bisericii continuă să evolueze în mod contrastant. Acolo unde Biserica este persecutată, suferinţa este mare, însă unul din roadele acestei suferinţe este că ea câştigă adesea forţă, calitate şi sfinţenie. În mod paradoxal, acolo unde secularizarea occidentală face aparent totul posibil, Biserica tinde să slăbească şi suferinţa îşi schimbă natura. Poate pentru că nivelul de viaţă şi cultul banului îndepărtează de valorile fundamentale? Sau pentru că revoluţia culturală occidentală, aşa cum spune Marguerite Peeters, este unul dintre mecanismele de inginerie socială mai eficace decât globalizarea apostaziei?

Probabil că ideologia sexuală nu a încetat să devasteze lumea noastră occidentală, dar poate atinge şi ţări rămase până acum ferite în Africa sau în America Latină. Aşadar, trebuie să ne pregătim pentru a nu cădea în capcanele deconstrucţiei antropologice programată de această ideologie. O recentă evaluare vorbeşte de un miliard de copii ucişi în lume înainte de naştere pornind de la momentul în care legile autorizează asta. Familia este călcată în picioare, paternitatea responsabilă „înlăturată” sau discreditată, întreaga societate este făcută mai fragilă de liberalizarea obiceiurilor, în timp ce unele legi asigură acum promovarea a ceea ce era, nu cu mult timp în urmă, în codul nostru civil, o incitare la corupţie. Şi atunci, în afară de cererile urgente care vin la noi din toată lumea, ne aşteptăm să vedem crescând cereri din partea lumii occidentale pentru o nouă evanghelizare.

– De ce gen sunt actualmente cererile cele mai frecvente?

– Vă pot da o indicaţie a repartiţiei ajutorului nostru în funcţie de natura proiectelor pentru anul 2007, care va fi publicată în curând în raportul nostru anual:

» Ajutor pentru construcţii: 28,1%
» Ajutor de urgenţă: 13,3%
» Ajutor pentru întreţinere: 3,3%
» Oferte pentru Liturghii: 14,2%
» Formare religioasă: 14,3%
» Apostolatul mijloacelor media: 3%
» Apostolatul biblic: 3,9%
» Ajutoare pastorale: 18,4%
» Cateheză: 8,6%
» Ajutor pentru motorizare: 4,9%.

Dar nu trebuie să se ia în considerare numai ajutorul financiar. Nu există proiecte mici. Fiecare are importanţa sa, făcând abstracţie de costul său. Înainte de toate este vorba de a asculta nevoile fraţilor noştri în credinţă, având un mare respect faţă de cei care ştiu mai bine decât noi care sunt priorităţile. Iată trei exemple foarte diferite între ele:

» Un proiect pentru a furniza 10 biciclete în Africa pentru a permite cateheţilor să ajungă la comunităţile aflate în zone împădurite poate să fie deosebit de strategic.
» Un proiect pentru a participa la construirea Seminarului major din Lviv, Ucraina, poate avea repercusiuni imense asupra pastoraţiei din regiune.
» Un proiect în măsură să contribuie la reconcilierea în China dintre catolicii oficiali şi neoficiali va putea răspunde la reflecţia Papei Benedict al XVI-lea din 8 ianuarie 2007, în cursul unei întâlniri cu corpul diplomatic. El a spus: „Gândul meu merge spre comunităţile creştine. În cea mai mare parte a ţărilor din Asia e vorba adesea de comunităţi mici dar vitale, care doresc în mod legitim să poată trăi într-un climat de libertate religioasă. În acelaşi timp este un drept primordial şi o condiţie care va permite să contribuie la progresul material şi spiritual al societăţii şi să fie elemente de coeziune şi de înţelegere”. Aşa cum ştiţi, Sfântul Părinte a publicat apoi o scrisoare adresată tuturor catolicilor din China, invitându-i la unitate. Astfel se leagă în mod mai bun mizele acestor proiecte.

– Banii de care dispune Opera provin exclusiv de la binefăcători. Deci să vorbim despre proporţia donaţiilor. Ce părere aveţi? Este constantă şi suficientă în raport cu numărul de cereri?

– Proporţia donaţiilor este un miracol permanent, deoarece a urmat în aceşti ultimi ani curba cererilor de ajutor. Evoluţia donaţiilor nu este total liniară, dar există o tendinţă de creştere. Totuşi, donaţiile nu permit mereu acoperirea ansamblului de nevoi. În anul 2007 am putut contribui la peste 5000 de proiecte din peste 7000 de cereri. Donaţiile au fost: în anul 1994- 58 de milioane de euro; în anul 2000 – 66 de milioane de euro; în anul 2007 – 79 de milioane de euro.
Cât priveşte viitorul, se ştie că evoluţia curbei donaţiilor este în mâinile Domnului. Totuşi suntem încrezători în privinţa generozităţii binefăcătorilor noştri şi a noilor donatori, adesea tineri, care se unesc tot mai mult la acest elan de solidaritate. În afară de aceasta, vom continua să ne adaptăm la evoluţia lumii, crescând prezenţa oficiilor noastre naţionale şi continuând să îmbunătăţim comunicarea noastră pentru a face cunoscută mai bine această operă indispensabilă pentru menţinerea misiunii pastorale a Bisericii în lume.

– După numire, dumneavoastră aţi spus că la Biserică vă gândiţi ca la un actor global. Puteţi să ne explicaţi mai bine?

– Biserica este expertă în umanitate şi cu acest titlu are o misiune universală. Cine vorbeşte mai bine decât Biserica despre iubire? Cine vorbeşte mai bine decât Biserica despre iertare? Cine vorbeşte mai bine decât Biserica despre milostivirea lui Cristos? Cine vorbeşte mai bine decât Biserica despre fericire? Cine vorbeşte mai bine decât Biserica despre adevăr? Cine invită mai bine decât Biserica la meditarea cuvântului lui Dumnezeu? Şi toate acestea nu sunt rezervate câtorva iniţiaţi, ci tuturor oamenilor de bunăvoinţă care caută adevărul. În toate continentele. Şi, în acest sens, Biserica are o vocaţie universală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *