Promovarea cunoaşterii aportului creştinilor la civilizaţia arabă

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. Samir Khalil Samir, SJ
Traducere: Ecaterina Hanganu
Sursa: Jesuites. Annuaire de la Compagnie de Jesus, 2008

pr. Samir Khalil Samir

Centrul de Cercetări Arabe Creştine a fost inaugurat în 1968 la Cairo, de pr. Samir Khalil Samir, SJ. În mai 1971, un incendiu a mistuit biblioteca, distrugând şi lucrările originale ale fondatorului – printre care şi cele 18.000 de fişe asupra manuscriselor arabe creştine. Trei ani mai târziu, în octombrie 1974, proiectul a fost relansat la Cairo, dar numirea pr. Samir la Institutul Pontifical Oriental de la Roma în februarie 1975 a întrerupt activitatea Centrului pentru încă 12 ani. Anii îndelungaţi petrecuţi la Roma i-au permis frecventarea celor mai bogate biblioteci din Europa şi constituirea celui mai important fond din lume de manuscrise arabe ale autorilor creştini – aproximativ 3500 – sub formă de microfilme sau microfişe.

În sfârşit, în iulie 1986, părintele provincial l-a numit pe pr. Samir în Liban, unde Societatea lui Isus pierduse 6 membri în timpul războiului, ca să reînfiinţeze acolo Centrul. Libanul se afla în plin război civil. În octombrie 1990, când războiul s-a încheiat, pr. Samir a mers în Beyruth unde, ajutat benevol de câţiva prieteni şi încurajat de Consiliul Ecumenic al Bisericilor din Orientul Mijlociu (Middle East Council of Churches), care a susţinut parţial lucrările de secretariat, a pus bazele Centrului de Documentare şi de Cercetări Arabe Creştine. Situaţia a rămas neschimbată timp de şase ani, până când, în decembrie 1996, Universitatea St. Joseph a decis să integreze Centrul în structura sa, acesta devenind astfel un Institut de cercetare, subordonat nemijlocit Rectoratului. După câţiva ani, Centrul a fost cuprins în structura nou-înfiinţatei Facultăţi de Ştiinţe Religioase.

În intervalul următor, Centrul s-a dezvoltat semnificativ: în prezent, lucrează aici două persoane cu normă întreagă, alte două cu 2/3 de normă şi încă două persoane cu jumătate de normă, plus directorul.

Scopul Centrului este ca arabii – deopotrivă creştini şi musulmani – să-şi cunoască mai bine propriul patrimoniu: un patrimoniu imens, aproape inedit şi total necunoscut, foarte variat, fiindcă integrează toate tradiţiile Orientului creştin: Bisericile de limbă siriană veche (Caldeeană, Siriacă, Maronită), Biserica Bizantină, Biserica Coptă şi chiar Bisericile Armeană şi Latină. Mai mult, este important de amintit lumii că nici cultura şi nici civilizaţia arabă nu se identifică cu islamul: creştinii au jucat un rol esenţial în elaborarea a ceea ce a fost marea Renaştere arabă din sec. IX-X (sublinierea aparţine traducătorului), introducând gândirea greacă sub toate formele ei: medicină, matematică, filosofie etc., ceea ce a suscitat o mişcare intelectuală prodigioasă, bazată pe reflectare raţională, inclusiv în teologia musulmană.

Această mişcare a permis un schimb de idei real între musulmani şi creştini, dialogul bazat pe raţiune ca unic punct comun al tuturor fiinţelor umane luând astfel locul polemicilor, unde fiecare se bazează pe propriile Scripturi ca să-şi afirme credinţa combătând-o pe a celuilalt. În această epocă medievală au apărut zeci de tratate islamo-creştine, adeseori de tip apologetic, având la bază operele lui Aristotel şi în general elenismul. Domeniul de interes al Centrului cuprinde patrimoniul arab al creştinilor de la origini până în zilele noastre, producţii originale sau traduceri, atât în domeniul religios – teologie, liturgie, apologetică, polemică – cât şi profan – medicină, filosofie, ştiinţe). De o atenţie deosebită se bucură istoria şi literatura arabă creştină din perioada medievală.

În felul acesta, Centrul a adunat în timp cea mai importantă colecţie din lume de manuscrise arabe creştine sub formă de microfilme sau reproduceri, al căror număr se ridică în prezent la 4.500, precum şi o bibliotecă de 35.000 de volume. Există de asemenea 1600 de dosare originale şi tematice privind patrimoniului arab al creştinilor, precum şi peste 200 de texte pe calculator, în întregime verbalizate. Toată această muncă de inventariere şi editare este făcută cunoscută prin intermediul a numeroase publicaţii, în special colecţia „Patrimoniu arab creştin”, care se poate găsi în mai mult de şaizeci de universităţi şi centre de cercetare din întreaga lume, precum şi revista „Cuvântul Orientului”. La acestea se adaugă alte două colecţii cu caracter ştiinţific sau de popularizare: „Texte şi Studii asupra Orientului creştin” şi „Caietele Orientului creştin”.

Producţia literară arabă creştină, foarte vastă şi puţin cunoscută, este prezentată dintr-o dublă perspectivă: ca parte integrantă din istoria literaturii arabo-islamice, datorită mediului în care s-a dezvoltat şi limbii comune, dar în acelaşi timp din perspectiva legăturilor specifice cu istoria literaturii latine, siriace, copte sau greceşti etc., altfel spus, în sens larg, cu istoria literaturii creştine vechi. Crearea Centrului este consecinţa unei stări de fapt: cercetările arabe creştine nu ocupă locul care li se cuvine în spaţiul universitar internaţional. Până în prezent, singurele studii efectuate în domeniu se datorează unor cercetători izolaţi, cărora le lipseşte însă structura adecvată care să-i primească şi să le coordoneze cercetările. Nici o universitate din lume nu are o catedră stabilă de „Studii arabe creştine”.

Centrul de Documentare şi Cercetări Arabe creştine este singura structură din lume consacrată studiului patrimoniului arab al creştinilor. El reprezintă continuarea operei şi proiectelor celor doi eminenţi precursori, pr. Louis Cheikho (1859-1927) şi orientalistul german Georg Graf (1875-1955). Fiind un centru de documentare, de cercetare şi publicare, aici se formează tineri cercetători veniţi din lumea întreagă, se organizează seminarii, conferinţe şi se iniţiază congrese în Liban şi în străinătate, se publică diverse colecţii pentru a face cunoscut acest patrimoniu şi a suscita vocaţii de cercetător în domeniu.

Activităţile acestui centru sunt următoarele:

1. Constituirea unei documentaţii unice în lume, care cuprinde: manuscrise, cărţi şi reviste, dosare specializate. Aceasta documentaţie reprezintă baza solidă a întregii structuri, pentru care se consumă cea mai mare parte din efort şi fonduri. Pentru moment, tot materialul este pus la dispoziţie personal de către fondatorul Centrului, datorită unor prieteni generoşi, întâlniţi la întâmplare în timpul călătoriilor sale, iar înregistrarea acestei documentaţii este asigurată de trei persoane care lucrează cu jumătate de normă;

2. Publicaţii:
– Două reviste anuale specializate (450-500 de pagini): „Cuvântul Orientului” (în co-ediţie cu Universitatea din Kaslik) pentru studii siriace şi arabe creştine (singura revistă în acest domeniu – 32 de numere apărute până în prezent); şi „Collectanea Christiana Orientalia” (în co-ediţie cu Universitatea din Cordoba) – pentru Orientul creştin (4 volume);
– Colecţia „Patrimoniu Arab creştin”(în arabă, cu introducere în limba franceză): oferă ediţii critice ale textelor arabe creştine vechi, conform unei metode critice extrem de elaborate (20 de volume apărute până în prezent);
– Colecţia TESOC („Texte şi Studii asupra Orientului creştin”): oferă texte arabe sau siriace cu traduceri şi studii, sau studii asupra Orientului creştin, în special în limba arabă (4 volume mari apărute până în prezent);
– Colecţia „Patrimonio Culturale Arabo Cristiano” (în colaborare cu Gruppo di Ricerca Arabo-cristiana): oferă în special studii critice ale textelor arabe vechi cu traducere în limba italiană (9 volume apărute până în prezent);
– Colecţia „Caietele Orientului creştin”: fascicole mici în limba franceză, pentru popularizare;
– Colecţia „Al-Fikr al Arabi al-Masihi”: fascicole mici, cuprinzând texte vechi sau studii asupra patrimoniului arab creştin (7 fascicole);

3. Organizarea de conferinţe publice, în fiecare an, în luna mai, cunoscute sub numele de „Luna Orientului creştin” – de 7 ani; conferinţele sunt publicate în colecţii. Scopul este sensibilizarea publicului cult;

4. Centrul susţine în fiecare an mai multe cursuri, de 20 până la 40 de ore în diverse facultăţi ale USJ, în special la Facultatea de Ştiinţe Religioase şi la Universitatea pentru Toţi;

5. Congrese internaţionale de studii arabe creştine, ale căror lucrări apar în publicaţiile Centrului. La cel mai recent Congres de Studii Arabe creştine au participat 160 de cercetători orientalişti timp de 6 zile, plus cercetători din lumea arabă;

6. În fine, Centrul este un loc unde cercetătorii libanezi şi străini, musulmani şi creştini, vin cu plăcere să lucreze. Aici găsesc instrumente moderne de lucru, care nu există în altă parte (manuscrise, reviste, cărţi şi documentaţie specializată), condiţiile materiale necesare (aparate de citit microfişe, computer, internet, scannere, fotocopiatoare etc.) şi mai ales un spaţiu agreabil şi liniştit, precum şi specialişti gata să-i ghideze la nevoie.

Una din sarcinile pe care şi-a asumat-o Centrul este traducerea în limba arabă şi revizuirea operei lui Graf, „Geschichte der christlichen arabischen Literatur” („Istoria literaturii arabe creştine”). Această operă este un monument de erudiţie, rodul a patruzeci de ani de muncă asiduă. Scopul autorului a fost să completeze „Geschichte der arabischen Literatur” („Istoria literaturii arabe”) a lui Carl Brockelmann, apărută în 1908-1912, care exclusese intenţionat literatura arabă creştină. Graf a urmat metoda predecesorului său, pe care a îmbunătăţit-o semnificativ. Cele cinci volume cuprind aproape 2400 de pagini (mai exact, 2384 pagini). Acestea se împart în trei mari capitole: traducerile anonime (biblice, apocrife, patristice, hagiografice, canonice şi liturgice); operele până la 1450 (melkite, maronite, nestoriene, jacobite şi copte); şi cele compuse între 1450 şi 1900. O serie de prezentări sintetice şi precise situează operele respective în contextul socio-cultural şi religios propriu. Aşa cum de altfel indică titlul operei, Graf a urmărit să inventarieze producţia literară arabă creştină şi nu producţia arabă a creştinilor. Altfel spus, tot ceea ce nu avea conţinut creştin nu intra în preocupările sale. Ca urmare, lucrările de medicină, matematică sau ştiinţe, filosofie sau istorie, precum şi foarte numeroasele traduceri ale unor opere filosofice, medicale sau ştiinţifice nu sunt inventariate de autor.

Această operă monumentală este practic necunoscută de cercetătorii arabi şi în general este rareori utilizată. Iată de ce este nevoie să fie făcută accesibilă cercetătorului de limbă arabă, în traducere. Dar aici apar două dificultăţi. Prima constă în faptul că această operă, fiind scrisă în urmă cu jumătate de secol, are nevoie de actualizare. Or, tocmai datorită operei lui Graf, au văzut lumina tiparului sute de publicaţii (ediţii, traduceri, studii) în cursul acestei jumătăţi de secol, în special în limbile occidentale; în plus, sunt dificil de reperat şi recuperat, datorită ariei mari de răspândire. De altfel, sute de cataloage privind manuscrisele arabe au apărut în această perioadă şi toate trebuie inventariate sistematic şi clasificate. Trebuie de asemenea să cunoaştem operele noi considerate pierdute, ca şi manuscrisele noi ale unor opere cunoscute.

A doua dificultate este de alt ordin: Graf a lăsat intenţionat la o parte literatura profană a creştinilor şi pe bună dreptate. Dar ştim că gândirea medievală este globală şi că ştiinţa nu era compartimentată, aşa ca în zilele noastre. Prin urmare, ori de câte ori studiem un autor creştin, trebuie să-l percepem în totalitatea sa. Şi aceasta nu pentru că ar exista o medicină sau o matematică arabă „creştină”, ci pentru că un anume gânditor sau chiar o anume operă teologică nu se înţelege cu adevărat decât dacă se recurge la alte opere ale autorului şi anume la acelea pe care le numim „profane”. Această perspectivă antrenează modificări profunde şi presupune cercetări foarte diversificate. De exemplu, cele două pagini ale lui Graf despre Qusta Ibn Luqa au devenit în etapa actuală a redactării peste 100 de pagini, în special din cauza contribuţiei sale la medicina greco-arabă! Pe alt plan, cele 11 pagini pe care Graf le consacra Sfântului Efrem au devenit peste 400 de pagini.

În prezent a fost demarat proiectul de redactare în limba arabă a unei „Istorii a patrimoniului arab al creştinilor”. Centrul s-a angajat să scoată un volum de peste 300 de pagini pe an, cu condiţia ca instanţele interesate să-i ofere un colaborator ştiinţific pe durată limitată. În plus, lipsesc o serie de reviste şi enciclopedii occidentale şi Centrul depăşeşte cum poate acest handicap, datorită ajutorului primit de la o serie de cercetători din străinătate. Între timp, mica echipă lucrează şi speră să scoată cât de curând primul volum, chiar dacă nu e atât de complet şi perfect cum l-ar fi dorit: „vrabia din mână e mai bună decât cioara de pe gard”. Esenţial este că proiectul a demarat şi că lumea arabă vede deja începutul realizării sale, ceea ce va servi ca model altor şi altor cercetători.

Posted in Interreligios.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *