Proiectul social din parohia Mănăştur 1 Vest, Cluj

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Oana Capan

Masă de Crăciun...

Cuvintele Sfântului Vincenţiu: „să-l iubim pe Dumnezeu, fraţii mei, dar să-l iubim pe cheltuiala noastră, cu truda braţelor noastre, cu sudoarea frunţii noastre” este un moto care se potriveşte foarte bine pentru activitatea caritativă ce se desfăşoară în cadrul parohiei greco-catolice Mănăştur 1 Vest din Cluj-Napoca. În această primă lună a anului s-au împlinit opt ani de când surorile din Congregaţia Sfântul Iosif al Apariţiei au pornit, în colaborare cu parohia amintită, acest proiect destinat copiilor şi familiilor sărace a crescut în timp. Am stat de vorbă cu cele două asistente sociale implicate actualmente în proiect, Dana Bozântan şi Marcela Crişan.

– Relataţi-ne, vă rugăm, cum s-a născut acest proiect social?
– În anul 1992 au venit în România Surorile Sfântului Iosif al Apariţiei, chemate să se dedice unei vieţi de slujire în comunităţile din Cluj-Napoca şi Negreşti. Urmând exemplul Sfintei Emilia, fondatoarea Congregaţiei, ele s-au dedicat îngrijirii bolnavilor, educaţiei, evanghelizării şi operelor de caritate. Cu entuziasm şi iubire s-au ocupat de pregătirea copiilor ce urmau să primească Sfânta Împărtăşanie, de întâlnirile de cateheză ale tinerilor şi de animarea Liturghiei prin iniţierea muzicală a copiilor şi adolescenţilor. Dincolo de toate acestea, asumarea valorilor evanghelice prin rugăciunea continuă a făcut ca acţiunea lor să se îndrepte spre căutarea prezenţei lui Dumnezeu mai cu seamă în persoanele marginalizate şi etichetate ca şi „copii ai străzii”.

Uşa mereu deschisă a surorilor şi sprijinul constant oferit a făcut ca numărul acestor copii să crească şi implicit au crescut şi problemele lor. Astfel, locuinţa lor mică a devenit neîncăpătoare pentru copiii străzii, pentru cei lipsiţi de locuinţă şi hrană, dar „bogaţi” în frustrări, păduchi şi agresivitate. Pentru oferirea unui sprijin complex se cerea un spaţiu adecvat, astfel că din ianuarie 2000, sora Carmen Sammut, împreună cu părintele paroh Ovidiu Lăpuşte din parohia greco-catolică Mănăştur 1 Vest, au deschis în demisolul bisericii aflate în construcţie o cantină socială. În noua locaţie, cantina improvizată oferea zilnic copiilor şi tinerilor o mâncare caldă. Dăruirea cu care au slujit a făcut ca într-un timp extrem de scurt sute de persoane ce nu erau primite în nici o cantină să caute acest loc în care surorile şi voluntarii ofereau de fapt mai mult decât o mâncare caldă. Fidele cuvintelor Sfintei Emilia: „cu tot ceea ce primiţi şi cu tot ceea ce aveţi mergeţi şi faceţi tot binele pe care-l puteţi”, surorile, împreună cu alte persoane implicate în acest proiect, au făcut vizibilă bunătatea infinită a Tatălui pentru toţi oamenii.

– Cum a luat amploare mai apoi proiectul?
– Dintre beneficiari s-au identificat familiile care aveau posibilitate să-şi pregătească mâncarea acasă, astfel că, în paralel cu cantina, s-a mers şi cu distribuirea de alimente şi cu oferirea de îmbrăcăminte şi încălţăminte, la care se adăuga sprijinul oferit la începutul anului şcolar pentru continuarea studiilor. Complexitatea problemelor apărute, precum şi prezenţa tot mai numeroasă a adulţilor, a făcut să devină necesară angajarea unui asistent social, astfel că proiectul a luat amploare, dezvoltându-se un program de sprijinire a familiilor în situaţii de criză. S-a început căutarea binefăcătorilor pentru susţinerea atât materială cât şi financiară a familiilor.

S-au organizat, mai ales cu ocazia vizitelor voluntarilor din străinătate, ieşiri la pădure, cu cântece şi jocuri, şi excursii, excelente ocazii de socializare pentru copii. De asemenea, cu ocazia Crăciunului surorile pregăteau împreună cu copiii asistaţi, atât cei din familii cât şi cei de pe stradă, un moment de sărbătoare la care erau invitaţi toţi beneficiarii cantinei precum şi familiile acestor copii. Invitaţi de onoare erau Preasfinţitul Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, corul Institutului Teologic, elevi de la liceul de muzică şi alţi colaboratori.

– Ştim că surorile din Congregaţia Sfântului Iosif al Apariţiei s-au implicat de-a lungul anilor în acest proiect, dar cu siguranţă a fost nevoie să se mai implice şi alte persoane într-o slujire atât de amplă a celor nevoiaşi.
– Desigur, surorile au fost întotdeauna sufletul acestor acţiuni de caritate; ne-ar fi şi greu să amintim acum toate surorile care au trecut prin comunitatea din Cluj şi care au dat o mână de ajutor, dar le suntem tuturor recunoscători şi îl rugăm pe Domnul să le răsplătească fiecăreia în parte pentru dăruirea lor.

... cu beneficiarii proiectului

În climatul actual al tranzacţiilor sociale şi economice brutale, în care sărăcia şi marginalizarea duc la dezintegrarea vieţii multor persoane, este necesar însă a se redescoperi conceptele de caritate şi voluntariat, şi mai ales trăirea acestora. Pe parcursul anilor petrecuţi de sora Carmen în România s-a reuşit o semnificativă atragere de voluntari. Ne referim la toate persoanele care în modul lor personal au înţeles faptul că implicarea necesită acţiuni repetate – atât persoanele din parohie, cât şi elevi ai liceelor clujene, sau grupuri de voluntari din diferite ţări care lucrează efectiv pentru bunăstarea familiilor din cadrul proiectului.

Astfel, începând din primul an al activităţii sociale desfăşurate în cadrul parohiei, grupuri de voluntari din diferite ţări (Italia, Malta, Germania, Anglia, Belgia) au oferit un suport foarte important în cadrul cantinei dar şi în încercarea de a creşte calitatea vieţii familiilor. Începând de la servirea mesei la cantină, vizitele în familii şi oferirea lucrurilor aduse pentru ei şi până la repararea acoperişurilor sau a unor instalaţii ce se aflau într-o avansată stare de degradare, voluntarii au muncit cu multă dăruire. Aceste acţiuni au fost planificate pe termen lung, astfel că sprijinul început în urmă cu ceva timp continuă de la an la an. De asemenea, extrem de semnificativ a fost suportul acordat de studenţii teologi în cadrul programului de la cantină, unde desfăşurau săptămânal un program ce includea servirea mesei. Numărul studenţilor implicaţi a crescut pe măsură ce proiectul se dezvolta, astfel că participarea unor studenţi de la diferite facultăţi, sau practica desfăşurată de către cei de la asistenţă socială a fost binevenită.

– De anul trecut, însă, cantina socială nu mai funcţionează.
– Din păcate aşa este. În tot acest timp s-a demarat un proiect privind construirea unui Centru Social în curtea bisericii, dar nu s-a obţinut aprobarea primăriei pentru concesionarea terenului. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană, datorită faptului că standardele pentru organizarea şi funcţionarea unei cantine sociale au crescut la nivel european, am fost nevoiţi să închidem această cantină.

– Care sunt aşadar acum activităţile desfăşurate în cadrul biroului social?
– Activităţile desfăşurate în prezent se certifică în urma anchetelor sociale şi a vizitelor repetate la beneficiari. Construirea unui plan de intervenţie, aplicarea acestuia şi monitorizarea activităţilor implică o serie de acţiuni specifice: contactul cu instituţiile de stat şi cu diferite organizaţii care vizează reinserţia socială, dar şi sprijinirea efectivă a familiilor prin distribuire de alimente, îmbrăcăminte, achiziţionarea unor produse indispensabile acestora, întocmirea documentaţiilor necesare şi introducerea utilităţilor, suport financiar pentru continuarea studiilor prin achiziţionarea rechizitelor, reparaţii urgente ale acoperişurilor caselor, plătirea asigurărilor medicale în unele situaţii pentru a beneficia de tratament şi spitalizare, asistare spirituală, etc.

Este interesant faptul că activităţile pe care le desfăşurăm în prezent s-au născut tot din viaţă, ca şi întreg proiectul. Constatând nevoia copiilor asistaţi de a fi integraţi într-un grup de vârsta lor, în care să fie valorizaţi ca persoane umane şi să li se dezvolte aptitudinile artistice, ne-am gândit să organizăm săptămânal un atelier de lucru. În cadrul acestui atelier, pe parcursul a două ore, copiii au făcut de exemplu modelaj în argilă, obiectele realizate fiind apoi pictate. Ţinând cont de perioada sărbătorilor de iarnă, au realizat şi multe podoabe pentru pomul de Crăciun şi decoraţiuni de Crăciun, cu materii prime nu foarte scumpe: paste făinoase lipite pe carton şi pictate; hârtie colorată; conuri de brad, crenguţe şi alte obiecte din natură aduse de o mămică a copiilor. Creativitatea şi fantezia lor au ieşit la iveală în mod extraordinar în cadrul acestor activităţi. Mai mult, în timp ce serveau o gustare şi un ceai cald, fiecare avea ocazia să spună câte o poezie sau să cânte un cântec, ce ştia mai bine, fiind cu toţii aplaudaţi cu putere de ceilalţi – o ocazie în plus pentru a se simţi importanţi şi valoroşi ca persoane.

– Dacă cineva doreşte să vă ajute, cum o poate face?
– Mulţumirile noastre se îndreaptă spre toţi binefăcătorii care au înţeles şi vor înţelege însemnătatea gestului lor caritabil, iar în acest timp în care continuăm să sperăm în obţinerea concesionării terenului suntem recunoscători pentru orice gest financiar de sprijin. Conturile deschise la RAIFFEISEN BANK agenţia Mănăştur Cluj-Napoca sunt: Cont Lei RO20 RZBR 0000 0600 0800 5540 şi Cont Euro RO25 RZBR 0000 0600 0800 5547. Adresa Biroului social este: Str. Parîng 2A, telefon – 0364-10.89.82, email – csiosif@yahoo.com. Vă mulţumim!

Posted in Biserică, Interviu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *