Gloria in Excelsis Deo!

Teme: Liturgie.
.
Publicat la 24 noiembrie 2007.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: de Arlene Oost-Zinner şi Jeffrey Tucker
Traducere: Radu Capan
Sursa: Our Sunday Visitor, nov-dec 2007

De ce revine cântul gregorian?

Cântul gregorian revine

Pontificatul Papei Benedict al XVI-lea a fost marcat de noi eforturi de promovare a excelenţei în muzica sacră. Exortaţia sa apostolică din luna martie, „Sacramentum Caritatis”, încurajează predarea cântului latin în seminarii şi folosirea lui în liturgii, cu un accent special pe întâlnirile internaţionale. Sfântul Părinte afirma cu o altă ocazie, în iunie 2006, că „o autentică actualizare a muzicii sacre poate să aibă loc doar înscriindu-se în linia marii tradiţii a trecutului, a cântului gregorian şi a polifoniei sacre” (polifonia este muzica interpretată de mai multe voci cântând bucăţi diferite, care se armonizează).

În fine, recenta scrisoare apostolică „Summorum Pontificum” a Papei Benedict al XVI-lea, din 7 iulie a.c., care extinde permisiunea de celebrare a Liturghiei tradiţionale în limba latină, deschide perspective mai largi de utilizare a cântului gregorian dat fiind rolul lui atât de important în ansamblul ritualului. Iniţiativa Sfântului Scaun nu priveşte strict aria Cetăţii Vaticanului, ci lumea întreagă, Cunoscută fiind ignoranţa ce domină atunci când e vorba de tezaurul muzicii sacre. Cardinalul Francisc Arinze, capul Congregaţiei care are în responsabilitate liturgia, a vorbit în SUA anul trecut despre această temă şi a îndemnat la remedierea problemelor. În viziunea sa, chiar şi în parohiile „medii” cântul gregorian ar trebui să fie o prezenţă constantă.

Declaraţiile Cardinalului Congregaţiei pentru Cultul Divin şi Disciplina Sacramentelor nu fac decât să amintească de documentele Bisericii: cântul gregorian, spune Instrucţiunea Generală a Misalului Roman, deţine „primul loc fiind propriu liturgiei romane”. Aici găsim de fapt reafirmat mesajul Conciliului Vatican II, a cărui Constituţie despre Sfânta Liturgie, Sacrosanctum Concilium (din 1963), învaţă că tocmai cântul gregorian este muzica liturgică ideală, standardul în comparaţie cu care trebuie să se măsoare orice altceva (nr. 116 şi 117 din SC). Este clar deci că părinţii conciliari nu au intenţionat niciodată eliminarea cântului gregorian după Vatican II. Dimpotrivă, Papa Paul al VI-lea, în 1974, a publicat o carte de cântece gregoriene alături de scrisoarea pastorală „Voluntatis Obsequens”. Spunea în respectivul document că „cei care caută să facă mai bună calitatea cântării în biserică nu pot să refuze cântului gregorian locul care i se cuvine”.

Aceeaşi idee a fost subliniată şi de Papa Ioan Paul al II-lea în documentul dat la împlinirea a o sută de ani de la motu proprio despre muzica sacră a Papei Pius al X-lea. Defunctul Pontif insista că „între expresiile muzicale care corespund cel mai bine cerinţelor muzicii sacre, în special muzicii liturgice, cântul gregorian ocupă un loc special”, afirmând mai apoi despre cântul gregorian că reprezintă un element de unitate în liturgia romană.

Ce este cântul gregorian?

Tradiţia cântului gregorian s-a format în secolul al VIII-lea ca formă primară de cântec în ritul latin. El reunea stilurile galic, franc, iudaic şi roman, crescând împreună cu Liturghia. Papii au subliniat mereu că trebuie studiat, perfecţionat şi folosit, nu doar în comunităţile călugăreşti şi în Catedrale, ci în toate parohiile. Una dintre explicaţii este aceea că această formă de cânt liturgic cuprinde în ea pacea, ritmul şi dorinţele transcendente aflate în Scriptură, în special în Psalmi.

Tradiţia cântului gregorian din ritul latin oferă acea muzică ce satisface nevoile tuturor vârstelor, claselor şi grupurilor etnice, nu doar din timpul nostru ci dintotdeauna. Cântul este strâns legat de credinţa catolică şi de viaţa de rugăciune. Ne scoate din contextul de zi cu zi şi ne aminteşte că ne aflăm într-un spaţiu sacru. Ne ajută să ne rugăm. Din aceste motive cântul gregorian a început să iasă din lumea CD-urilor şi a coloanelor sonore, pentru a reintra încă o dată în vieţile parohiilor noastre. În SUA, indexul naţional de coruri gregoriene include date despre peste o sută de grupuri din parohii din toată ţara.

Dar trebuie făcut mai mult. Deoarece muzica gregoriană este atât de diferită de stilurile populare astăzi, poate fi o provocare să o interpretezi. Numărul total de cântece gregoriene este copleşitor; chiar şi în câteva vieţi de om ţi-ar fi imposibil să le înveţi pe toate. Dar în esenţă muzica gregoriană poate fi împărţită în trei părţi.

1. Kyriale este numele dat întregului corp de cânturi gregoriene care sunt cântate de credincioşi în timpul Liturghiei. Sunt incluse toate răspunsurile date celebrantului şi ceea ce este numit Ritualul Liturgiei: Kyrie, Gloria, Credo, Sanctus şi Agnus Dei. Mulţi oameni din zilele noastre sunt familiarizaţi cu cântările de bază dintre acestea, dar Biserica ne-a dat de fapt 18 moduri diferite ale acestei Liturghii. Există comunităţi care le cunosc pe toate cele 18!

2. Gradualul conţine întregul corp al cântărilor pe care le execută Schola, sau cântăreţii care studiază şi perfecţionează cântările Proprii. Cântările Proprii sunt părţi cântate ale Liturghiei care includ Introitul, Aleluia, Ofertoriul şi Împărtăşania, la fel şi Secvenţele şi Imnurile proprii timpului liturgic. Acestea sunt cele mai dificile părţi ale cântului gregorian, dar totodată cele mai strâns legate de rugăciunile care se schimbă din Liturghie.

3. În cele din urmă, există un mare număr de imnuri care pot fi cantate la Liturghie. Acestea includ antifoanele mariane precum Ave Maria şi Slave Regina, de asemenea poezii puse pe muzica precum Attende Domine, Veni Creator Spiritus şi O Salutaris. Această ultimă categorie constituie un excelent punct de plecare.

Cântul gregorian înseamnă schimbare

Mulţi păstori cărora le lipseşte experienţa cântului gregorian sunt îngrijoraţi de ideea de a aduce ceva nou în comunităţile lor de credincioşi sau în coruri. Dar la urma urmei nu este vorba de o simplă schimbare: este o mişcare în direcţia împlinirii dorinţei Bisericii. Aşa cum ne aşteptăm la un anumit tip de muzică într-o sală de operă sau la un restaurant, la fel există un tip special de muzică potrivit Liturghiei.

Cu toţii ştim despre vrajba care există când este vorba de muzica liturgică. Dar cântul gregorian aduce o paşnică a treia variantă. El poate fi atractiv pentru toţi credincioşii, cu condiţia să fie prezentat bine. Cântul gregorian uneşte generaţiile în viaţă şi ne uneşte cu catolicii din toate timpurile şi din toate locurile. El nu există ca o declaraţie limitată în timp despre o modă muzicală, ci este în fapt un mijloc melodic de rugăciune comunitară mereu actual. Cântul gregorian încurajează reverenţa, rugăciunea şi conştientizarea scopului transcendent al acţiunii liturgice. El catehizează şi astfel slujeşte scopului evanghelizării.

Da, introducerea cântului gregorian înseamnă schimbare. Învăţarea lui va cere efort şi răbdare ce se numără în ani, nu în săptămâni sau luni. Dar odată ce terenul este pregătit, solemnitatea cântului gregorian poate să prindă rădăcini şi să crească, convingându-i pe oameni de valoarea sa în a fi ascultat şi cântat. A-l cânta este mult mai convingător decât a discuta despre el.

O chemare la umilinţă

Noul accent care se pune pe cântul gregorian în liturgie este o chemare înainte de toate la umilinţă. Muzicienii sunt chemaţi să slujească mai presus decât să facă spectacol. Motivaţia trebuie să se afle în dragostea pentru liturgie şi izvorul ei, în dragostea pentru rugăciunea cântată şi scopul ei şi în dorinţa sinceră de a auzi poporul lui Dumnezeu unit într-o singură voce, care aduce laudă şi îşi exprimă recunoştinţa faţă de Dumnezeu. Roma a fost în cea mai mare măsură consecventă în problema muzicii liturgice şi a importanţei folosirii cântului gregorian în cult. Dar o schimbare adevărată ca răspuns la aceste directive trebuie să înceapă în comunitatea parohială. Trebuie să vină de la credincioşi şi de la păstorii lor pentru ca să poată să prindă încă o dată rădăcini în viaţa de zi cu zi a catolicilor.

4 Comments

  1. Felicitari doamnei Ana Pieloiu pentru comentariul precedent. Doamne, dar cand vom vedea sanatoase toate comunitatile catolice, care in prezent sunt atat de mult impregnate de muzica folk (vezi „liturghiile tinerilor„)? Cand vom vedea credinciosii rugandu-se frumos si corect in limba latina, recitand sau cantand, cand sunt azi si preoti care nu prea stiu? …
    Cand oare? …

  2. Articolul este de larga si adanca utilitate. Reconsiderarea muzicii sacre si a limbii latine in calitate de limba oficiala a ritului crestin romano-catholic este pur si simplu o actiune terapeutica si cu cat vom intelege mai repede si mai corect acest lucru cu atat ne vom ameliora starea de sanatate colectiva.

    In ceea ce priveste muzica sacra, ale carei radacini urca departe in timp, ea ar trebui denumita corect Cantus Planus si nu Muzica Gregoriana. Cu toate ca legenda populara atribuie inventarea ei Papei Grigore I expertii nu confirma acest lucru. Muzica care ii poarta numele, dar care ii preceda epoca, este o sinteza carolingiana a cantului roman si galican. Cantus Planus a fost organizat, codificat si adnotat pe teritoriul francez al Europei occidentale. Eforturile depuse de Grigore I de a promova utilizarea lui in liturghia romana au condus la denumirea improprie a muzicii sacre Cantus Planus cu cea de muzica gregoriana.

  3. Nu credeam ca voi mai auzi in Biserica muzica in care m-am nascut, cu care am fost botezat si cu care am crescut. Dumnezeu are planuri pe care omul nici nu le poate visa. As dori, din tot sufletul sa mai apuc ziua in care sa mai aud Introibus ad altare Dei.
    Sa lumineze dumnezeu mintea preotilor nostri si sa aiba curaj sa reintroduca aceasta bijuterie sfanta a muzicii gregoriene in bisericile noastre!
    Asa sa ne ajute Dumnezeu!

  4. Cum isi poate dori dl Toma sa-i auda pe credinciosi rugandu-se, frumos, corect, in latina, cand marea majoritate a romanilor nu mai stiu nici romaneste bine?
    Si, cum crede domnia sa ca o liturghie in latina ar fi mai atragatoare decat cea in limba pe care, totusi, o intelegi? Din punctul meu de vedere, ca sa-ti placa si sa te atraga ceva, trebuie sa-l intelegi. Nu intelegi, nu-ti place!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *