Marea şi neaşteptata ieşire

Teme: Ecumenism, Interviu.
.
Publicat la 24 octombrie 2007.
Print Friendly

Autor: Robert Moynihan
Traducere: Radu Capan
Sursa: Inside the Vatican

Episcopul Hilarion Alfeyev

Între 8 şi 15 octombrie, la Ravenna, Italia, a avut loc cea de-a X-a adunare plenară a comisiei mixte de dialog teologic între Biserica Catolică şi Bisericile Ortodoxe. Una dintre cele mai importante delegaţii, cea a Bisericii Ortodoxe Ruse, a părăsit lucrările şi nu s-a mai întors. Ceilalţi teologi au continuat discuţiile, dar fără să mai poată fi auzit glasul reprezentanţilor Bisericii Ortodoxe Ruse, al cărei număr de credincioşi îl depăşeşte pe cel al tuturor celorlalte Biserici Ortodoxe combinate la un loc.

Motivul ieşirii de la dialog a fost prezenţa unei delegaţii a Bisericii Ortodoxe Estoniene, recunoscută de Patriarhia de Constantinopol dar nu şi de cea de Moscova. Episcopul Hilarion a spus părţii ortodoxe că delegaţia sa va părăsi lucrările dacă nu pleacă delegaţia estoniană. Şi cum delegaţiei estoniene nu i s-a cerut să plece, cei doi membri ortodocşi care reprezentau Biserica Ortodoxă Rusă au părăsit lucrările, spre consternarea multora dintre teologii comisiei mixte. Partea ortodoxă nu a reacţionat nicicum la acest gest, iar partea catolică a considerat că este o problemă internă a ortodocşilor, neluând partea cuiva în această neînţelegere.

Printr-o ironică coincidenţă, delegaţii au avut la Ravenna ca temă: „Consecinţele ecleziologice şi canonice ale naturii sacramentale a Bisericii: comuniune eclezială, conciliaritate şi autoritate în Biserică”. Printre altele s-a pus în discuţie chiar problema exercitării autorităţii în Biserică la nivel local, regional şi universal. Documentul final al întâlnirii, care urmează să fie făcut public în perioada următoare, va aşeza temelia pentru un al doilea document ce se va concentra exact pe problema primatului în Biserică, în mod specific pe statutul şi rolul Episcopului Romei între Episcopii creştini, una dintre cele mai importante probleme care îi despart pe catolici de ortodocşi.

„Inside the Vatican” l-a contactat pe Episcopul Hilarion Alfeyev de Viena şi Austria pentru a afla direct de la el motivul plecării delegaţiei ruse, precum şi modul în care percepe el viitorul dialogului teologic catolico-ortodox. Iată în continuare textul interviului. (Important: am completat acest material cu câteva considerente ce ţin cont de declaraţii mai recente ale aceluiaşi prelat rus.)

– Preasfinţite Hilarion, toată lumea vrea să ştie de ce aţi părăsit întâlnirea de la Ravenna. Cum s-a putut întâmpla aşa ceva în ultimul minut? Nu ştiaţi despre prezenţa delegaţiei estoniene înainte să sosiţi?
– În primul rând nu am fost doar eu cel care a plecat. A plecat întreaga delegaţie, adică alături de mine şi pr. Igor Vyzhanov. Apoi nu a fost decizia mea. A fost decizia Consiliului Episcopilor Bisericii Ortodoxe Ruse, luată în anul 2000, pe care nu puteam să nu o respect. Mai mult, la cererea Mitropolitului Ioan Zizioulas, i-am dat un telefon Mitropolitului Kirill să îl întreb ce ar trebui să fac, iar el a spus că eu şi pr. Igor trebuie să plecăm. Nu a fost deci decizia mea; a fost o decizie oficială. Şi nu a fost ultimatumul meu; a fost cel al Bisericii Ortodoxe Ruse. Este foarte important ca aceste aspecte să fie clare. Nu cred că port vreo responsabilitate vizavi de această decizie, care nu a fost a mea. Dar fiecare dintre noi reprezentăm la întâlnire propria Biserică.

În al doilea rând, nu, lista participanţilor nu era cunoscută înainte de sosire. De fapt, de la începutul dialogului oficial dintre catolici şi ortodocşi în 1980 şi până în 2007 lista participanţilor a rămas neschimbată, iar la Ravenna a fost pentru prima oară când în mod unilateral Patriarhia de Constantinopol a decis să invite reprezentanţii aşa-numitei Biserici Autonome Estoniene. A fost o surpriză neplăcută, în special ţinând cont că Patriarhia de Constantinopol era conştientă de poziţia adoptată de Biserica Ortodoxă Rusă prin Consiliul Episcopilor în anul 2000. Acest Consiliu a decis că nu putem să participăm la nici o întâlnire oficială unde se află şi reprezentanţii aşa-numitei Biserici Autonome Estoniene.

Există mai multe Biserici autonome şi autocefale care, din diferite motive, nu sunt în mod universal recunoscute în Ortodoxie. De exemplu, Biserica Ortodoxă autocefală din America sau Biserica Ortodoxă autonomă din Japonia nu au fost niciodată invitate la acest dialog, deoarece Patriarhia de Constantinopol nu le recunoaşte statutul. Dacă aşa-numita Biserică a Estoniei, care este o structură autonomă sub Patriarhia de Constantinopol, ar trebui invitată, de ce nu invităm şi alte Biserici? De ce nu de exemplu Biserica Ortodoxă Ucraineană, care are un statut autonom sub Patriarhia de Moscova? De ce nu Biserica Ortodoxă autonomă din Letonia? Sau cum rămâne cu Biserica Ortodoxă din Estonia care aparţine de Patriarhia de Moscova şi care are de asemenea un statut autonom? Daca se doreşte schimbarea structurii jumătăţii ortodoxe a comisiei mixte de dialog teologic internaţional, aceasta trebuie să se facă cu consimţământul tuturor Bisericilor Ortodoxe. Dacă însă nu există un astfel de consens, este mai bine să se conserve componenţa ortodoxă aşa cum a fost de la începutul dialogului – până când problema va fi rezolvată de un Sinod Pan-Ortodox.

– Care este rolul „ministerului petrin” în teologia şi practica ortodoxă?
– Nu avem vreo teologie a ministerului petrin la nivelul Bisericii Universale. Ecleziologia noastră nu oferă spaţiu pentru un astfel de concept. De aceea Biserica Ortodoxă s-a opus de secole ideii jurisdicţiei universale a oricărui Episcop, inclusiv a Episcopului Romei. Recunoaştem că există o anumită ordine în care capii Bisericilor Locale trebuie menţionaţi. În această ordine Episcopul Romei a ocupat primul loc până în 1054, iar apoi primul pomenit a devenit Patriarhul de Constantinopol, care până în momentul schismei ocupa locul al doilea în ordine. Dar credem că toţi capii Bisericilor Locale sunt egali între ei şi nici unul nu are putere de jurisdicţie asupra altuia.

– De la discuţiile ce au avut loc în lipsa Dvs aşteptaţi ceva interesant sau util?
– Nu ştiu la ce concluzii s-a ajuns, din moment ce documentul final nu este încă publicat. În momentul în care va fi făcut public, Patriarhia de Moscova îl va studia.

– Este ceva ce aţi intenţionat să spuneţi la Ravenna?
– Intenţia mea a fost să particip la Ravenna atât ca membru al comisiei mixte cât şi ca membru al comisiei care a schiţat proiectul de document. Această din urmă comisie s-a reunit în primăvara acestui an la Roma, şi am reuşit să rezolvăm problemele care au apărut la adunarea plenară a comisiei mixte reunite la Belgrad în 2006. Aveam toate motivele să cred că, dacă propunerile noastre vor fi acceptate la Ravenna, am fi avansat în dialog, ajungând la un document final. Se pare că s-a ajuns la un document final, dar din moment ce nu am luat parte la discuţii nu am cum să mă pronunţ dacă respectivele concluzii sunt sau nu acceptabile pentru Biserica mea.

Absenţa Patriarhiei de Moscova de la această etapă de lucru a comisiei mixte, în opinia mea, pune sub semnul întrebării întreaga lucrare a comisiei. Ştiu că Patriarhia de Constantinopol nu este de acord cu ceea ce spun. Mitropolitul Ioan Zizioulas mi-a spus foarte clar în faţa tuturor delegaţiilor ortodoxe: „Dacă o Biserică Ortodoxă pleacă, celelalte vor continua dialogul”. Dar Patriarhia Moscovei reprezintă mai mult de jumătate din Ortodoxie. Fără ea, dialogul catolico-ortodox este de fapt un dialog al Bisericii Catolice cu mai puţin de jumătate din Ortodoxie. Ştiu că partea catolică vede întreaga situaţie ca o „problemă internă Ortodoxiei”. Este o poziţie confortabilă. Cred însă că situaţia trebuie să îi îngrijoreze şi pe partenerii noştri catolici, dacă doresc ca acest dialog să fie cu adevărat legitim. Trebuie făcute unele eforturi comune pentru a se evita repetarea pe viitor a unor astfel de situaţii.

– Ce ar putea să ne rezerve viitorul? Va mai urma o altă întâlnire? Există vreo şansă pentru creştini să fie din nou în comuniune sau vor rămâne pe mai departe despărţiţi – poate pentru alte mii de ani?
– Sper că până la următoarea întâlnire a comisiei mixte internaţionale, care va avea loc probabil peste doi ani, se va găsi o soluţie care să permită ca toate Bisericile Ortodoxe să conlucreze în armonie şi solidaritate, după cum s-a întâmplat până la Ravenna. Între timp, Biserica Ortodoxă Rusă va studia întreaga problemă a primatului în Biserica Universală din punct de vedere teologic. Prin decizia Sfântului Sinod, Comisia Teologică a Patriarhiei Moscovei a primit mandatul de a examina problema şi de a elabora un document conclusiv. Acest document va constitui baza poziţiei Patriarhiei Moscovei în viitoarele discuţii despre primat în cadrul comisiei mixte – dacă vom reveni în structurile ei. Spun „dacă” pentru că participarea noastră la comisia de dialog depinde în mare măsură de poziţia Patriarhiei de Constantinopol.

Doar Dumnezeu ştie dacă sau când diviziunile dintre catolici şi ortodocşi vor fi vreodată depăşite. Dar cred că trebuie să lucrăm în această direcţie. Sunt profund întristat de faptul că „politicile bisericeşti” ne subminează lucrarea. Între timp trebuie să găsim de urgenţă noi căi de apropiere între noi, altfel vom fă mărturisitori ai diviziunii şi ai neînţelegerii. Sunt bucuros că pe lângă comisia teologică internaţională sunt şi alte mecanisme de colaborare între catolici şi ortodocşi, şi sunt sigur că în viitor vor fi create mai multe astfel de mecanisme. De exemplu, există o serie întreagă de relaţii bilaterale între Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă Rusă. Există un schimb cultural, un schimb la nivelul învăţământului şi exemplele de cooperare pot continua. Aceasta ne dă speranţă pentru o schimbare majoră în relaţia noastră în viitorul apropiat. O astfel de schimbare ar fi extrem de oportună şi extrem de bine primită.

* * *

Considerente de final ale traducătorului

În continuarea acestui interviu aş dori să mai semnalez câteva declaraţii ale aceluiaşi Ierarh ortodox. Într-un interviu mai recent, pentru agenţia rusă Interfax, Episcopul ortodox rus îl acuză clar pe Mitropolitul Ioan de Pergamon de „deraierea dialogului catolico-ortodox”. Am căutat pe internet reacţii ale Patriarhiei de Constantinopol dar nu am găsit. În aceste condiţii rămâne din păcate un singur punct de vedere: cel rus. Care pare – repet, pare – îndreptăţit să vorbească de un „sabotaj” al Constantinopolului, în contextul în care într-un interviu din luna iunie pentru aceeaşi agenţie, prelatul declara că la întâlnirea din martie a comisiei stabilite de Comisia mixtă internaţională pentru a lucra la textul pentru Ravenna se ajunsese la o soluţie acceptată de ambele părţi: „Am reuşit să schimbăm acel paragraf (care vorbea de un rol proeminent al Patriarhiei de Constantinopol – n.m.) astfel încât să fie satisfăcute ambele părţi. Dacă amendamentele noastre vor fi pe placul comisiei plenare, incidentul de la Belgrad poate fi considerat rezolvat. Nu mă îndoiesc totuşi că ne aşteaptă multe dificultăţi.” Intuiţie confirmată de invitarea Bisericii Apostolice Estoniene, invitaţie care, era de aşteptat, a dus la „scoaterea” Arhiepiscopului Alfeyev, de fapt a întregii delegaţii ruse, de la dialog.

Într-o mişcare neobişnuită şi incorectă, un serviciu al Bisericii Ortodoxe Ruse a făcut public documentul de la Ravenna care, în mod normal, este sub embargo până la 15 noiembrie. Astfel Biserica Rusă a început atacul pe puncte, problema cea mai mare fiind legată de unele afirmaţii din punctul 39. Iată-l în traducere în continuare.

39. Spre deosebire de Sinoadele diecezane sau regionale, un Conciliu ecumenic nu este o „instituţie” a cărei frecvenţă de convocare poate să fie stabilită prin canoane; mai degrabă este un „eveniment”, un kairos inspirat de Duhul Sfânt care călăuzeşte Biserica pentru a înfiinţa în ea instituţiile de care are nevoie şi care răspund naturii ei. Armonia dintre Biserică şi Concilii este atât de profundă încât chiar şi după ruperea dintre Răsărit şi Apus, care a făcut imposibilă desfăşurarea de Concilii ecumenice în sensul strict al cuvântului, ambele Biserici au continuat să ţină Concilii de fiecare dată când au apărut crize grave. Aceste Concilii i-au reunit pe Episcopii Bisericilor Locale în comuniune cu Scaunul Romei sau, deşi înţeleasă într-un mod diferit, cu Scaunul de Constantinopol. În Biserica Catolică, unele dintre aceste Concilii desfăşurate în Apus sunt considerate ca ecumenice. Această situaţie, care a obligat ambele părţi ale creştinătăţii să convoace Concilii proprii fiecăreia dintre ele, a favorizat dezacorduri ce au contribuit la o înstrăinare reciprocă. Trebuie căutate mijloacele care vor permite refacerea consensului ecumenic.

Episcopul Hilarion, în interviul dat la 23 noiembrie pentru Interfax, critica „paragraful 39 al documentului, care spune despre convocarea unui Conciliu Ecumenic în sensul strict al cuvântului că a devenit imposibilă după schisma dintre Răsărit şi Apus din secolul XI, dar ambele Biserici au continuat să convoace Concilii în situaţii de criză. Astfel de Concilii au avut loc cu participarea Episcopilor Bisericilor Locale în comuniune cu Scaunul Apostolic şi a Episcopilor Bisericilor Locale în comuniune – înţeleasă într-un sens diferit – cu Scaunul Constantinopolului. La întâlnirea din 2006 de la Belgrad a Comisiei mixte internaţionale am ridicat unele obiecţii pe această temă. Conform tradiţiei ortodoxe, comuniunea cu Scaunul Constantinopolului nu este considerată ca o condiţie necesară a unităţii în aceeaşi măsură în care este privită ca obligatorie ‘comuniunea cu Scaunul Romei’ de către Bisericile din Apus. Modelul ecleziologic ortodox şi cel catolic sunt diferite, iar Patriarhul de Constantinopol nu a jucat niciodată acelaşi rol cu cel pe care îl joacă Episcopul Romei în Biserica Catolică. Unicul criteriu al colegialităţii în Biserica Ortodoxă a fost mereu comuniunea euharistică şi canonică dintre Bisericile Locale, şi nu doar comuniunea cu Scaunul de Constantinopol”.

De ce ar fi interesată Patriarhia de Constantinopol să i se recunoască un primat mai mult decât de onoare? Episcopul rus a răspuns: „Patriarhia de Constantinopol este foarte interesată să discute problema primatului Bisericii Universale, deoarece prin acest dialog ortodoxo-catolic speră să forţeze Bisericile Locale să interpreteze primatul într-un sens care i-ar putea extinde drepturile istorice. Până acum Bisericile Ortodoxe recunoşteau doar primatul de onoare al Patriarhiei de Constantinopol.” După care prelatul a afirmat răspicat: „Constantinopolul doreşte să ne impună forţat un model de organizare bisericească ce nu a existat niciodată în tradiţia ortodoxă şi care este mai apropiată de modelul centralizat din Biserica Catolică. În acest model, Patriarhul de Constantinopol ar avea rolul de ‘Papă al Răsăritului’.” În fine, întrebat dacă celelalte Biserici Ortodoxe vor accepta sau nu acest model, Episcopul a declarat: „Următoarea rundă de discuţii, din 2009, va arăta dacă Bisericile Ortodoxe acceptă modelul propus. Este clar însă că absenţa Patriarhiei Moscovei face mai uşoară misiunea dezvoltării unui astfel de model.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *