Impactul social şi economic al societăţilor care îmbătrânesc

Teme: Analize, Social.
.
Publicat la 24 octombrie 2007.
Print Friendly

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Radu Capan
Sursa: Zenit, 30 septembrie 2007

Populaţia globului
îmbătrâneşte

Deceniile de declin al numărului de naşteri provoacă o îmbătrânire rapidă a numeroase naţiuni ale lumii. Preşedintele Traian Băsescu avertiza recent că România cunoaşte un declin serios şi că trebuie făcut mai mult pentru a le sprijini pe femeile care au copii, informa Associated Press la 18 septembrie 2007. „România trebuie urgent să îşi revizuiască politica demografică”, le-a spus el participanţilor la o conferinţă despre populaţie şi dezvoltare desfăşurată în oraşul Sibiu. Potrivit Associated Press, în România patru milioane de oameni formează forţa de lucru, în timp ce pensionarii numără şase milioane.

Germania este o altă ţară care simte efectele îmbătrânirii populaţiei, scria New York Times la 23 septembrie. Populaţia a început să scadă din 2003, cu 5.000 în acel an. În 2006 ea a scăzut cu 130.000 de persoane. Populaţia germană înregistrează o „creştere negativă exponenţială”, declara pentru New York Times Reiner Klingholz, directorul Institutului berlinez pentru Populaţie şi Dezvoltare. Situaţia în Japonia este de asemenea îngrijorătoare, scria publicaţia britanică The Telegraph la 1 iunie. Populaţia a atins un maxim de 128 de milioane în 2005, iar unele estimări spun că va scădea la sub 100 de milioane în 2050. Schimbările demografice nu afectează doar ţările bogate, scria Associated Press într-un raport din 11 aprilie. Unele ţări „vor deveni bătrâne înainte să ajungă bogate”, a declarat Somnath Chatterji, liderul echipei de studii multi-ţări din Organizaţia Mondială pentru Sănătate, la o conferinţă ONU.

Îmbătrânirea

„Ceea ce i-a luat Franţei peste un secol”, a mai spus Chatterji, „s-a întâmplat în câteva decenii în alte ţări”. China, de exemplu, are una dintre cele mai mari rate de creştere a populaţiei bătrâne. Numărul persoanelor cu vârsta peste 65 de ani creşte cu aproximativ 3% pe an, comparat cu un procent de sub 1% de creştere a întregii populaţii, dezvăluia Jiang Fan, vice-ministrul chinez pentru populaţie şi planificare familială, la o conferinţă de presă.

În mai multe ţări numărul naşterilor a crescut, dar şi aşa este insuficient. La 21 septembrie, Agenţia de Statistici a Canadei a dat publicităţii cifrele pentru 2005. Rata de naşteri a atins cel mai înalt nivel din ultimii şapte ani, în principal datorită creşterii numărului femeilor care nasc după 30 de ani. Rata de fertilitate a Canadei era în 2005 de 1,54 de copii per femeie, în creştere faţă de 1,53 cu un an înainte. Cu toate acestea, Agenţia de Statistici aminteşte că rata se află sub ceea ce este numit nivelul de fertilitate de înlocuire a populaţiei, care cere 2,2 copii per femeie. Şi Italia a înregistrat o mică creştere, informa agenţia ANSA la 5 mai. În 2006, rata de fertilitate ajunsese la 1,35, cea mai mare în ultimii 16 ani. Dar este tot sub rata medie în Uniunea Europeană, care este de 1,52, de asemenea sub rata necesară de 2,2.

Situaţia în Europa

Situaţia demografică a Europei a fost subiectul Întâlnirii Economice de la Munchen desfăşurate în zilele de 21-22 iunie a.c. La eveniment au participat personalităţi din lumea universitară şi politică, din industrie şi finanţe. „Schimbările demografice pe care Europa le experimentează astăzi sunt fără precedent în istoria continentului”, a declarat Jurgen Chrobog, preşedintele Fundaţiei BMW Herbert Quandt, în discursul de deschidere. Ratele mici ale naşterilor din Europa vor conduce la un declin al forţei de muncă estimat la 21 de milioane în următorii 25 de ani, a observat el, cu consecinţe negative pentru economie.

Combinaţia dintre longevitatea în creştere şi fertilitatea în scădere constituie o „bombă demografică cu ceas”, acutizată de deficienţele în politicile privind pensionarea şi familia, avertiza Edward Palmer de la Universitatea suedeză din Uppsala. În general vorbind, spunea el, ţările Europei cu rate mari de fertilitate, precum Franţa şi ţările scandinave, sunt cele cu politica familială cea mai generoasă. Dat fiind că naşterea fiecărui copil înseamnă o potenţială reducere a veniturilor familiei respective în primii ani ai copilăriei, precum şi riscul de a pierde oportunităţi în muncă, Palmer a cerut ca politicile familiale să ofere compensaţia adecvată.

Vladimir Spidla, comisar al Uniunii Europene pentru Angajări, Afaceri Sociale şi Oportunităţi, a vorbit de asemenea la întâlnire. Actualmente 16% din populaţia europeană are peste 65 de ani. Dacă nu se schimbă rata de naşteri sau valul de imigraţie rămâne la fel, în 2050 proporţia persoanelor în vârstă se va dubla, a spus el. Pentru a ajuta la o înnoire demografică a Europei, Spidla – la fel ca alţii – a recomandat acordarea unei mai mari atenţii la nevoile familiei. Decizia de a avea copii este o problemă privată, a recunoscut el. Dar sondajele arată că mulţi europeni ar dori să aibă mai mulţi copii decât aduc de fapt pe lume. „Părinţii sunt speriaţi că îngrijitul copiilor va fi o problemă, sau că trebuie să aleagă între carieră şi timpul petrecut alături de copii, sau că totul va fi prea scump”, a explicat Spidla. „Este deci urgent să îmbunătăţim condiţiile sociale şi economice pentru familii şi copii.”

Fără precedent

O privire globală asupra îmbătrânirii a oferit-o recent un raport al Diviziei pentru Populaţie a Departamentului ONU pentru Economie şi Afaceri Sociale. În studiul intitulat „Populaţia lumii îmbătrâneşte” se subliniază viteza de îmbătrânire din numeroase naţiuni, descrisă ca fiind fără precedent. La nivel mondial, numărul persoanelor peste 60 de ani se aşteaptă că va depăşi pentru prima oară numărul copiilor în 2047. Deja în 1998, în multe regiuni dezvoltate numărul copiilor – sub 15 ani – a scăzut sub numărul bătrânilor. În 2000, populaţia cu vârsta peste 60 de ani era de peste 600 de milioane, triplu faţă de numărul din 1950. În 2006, numărul bătrânilor a trecut de 700 de milioane. În 2050, circa două miliarde de bătrâni vor fi în viaţă, deci încă o triplare în 50 de ani.

În regiunile mai dezvoltate, peste o cincime din populaţie are peste 60 de ani, iar în 2050 aproximativ o treime din populaţie va aparţine acestui grup de vârstă. În schimb în ţările mai puţin dezvoltate, bătrânii sunt astăzi în procent de 8%, în 2050 aşteptându-se ca procentul să ajungă la 20%. Divizia pentru Populaţie avertizează astfel că îmbătrânirea populaţiei este mai accelerată în ţările în curs de dezvoltare decât în cele dezvoltate. În plus, îmbătrânirea în ţările în curs de dezvoltare are loc la nivele mai joase de dezvoltare socioeconomică decât în cazul ţărilor dezvoltate.

Mai este apoi numărul de persoane potenţial muncitoare raportat la cele care s-au pensionat deja. Numărul de persoane cu vârsta între 15 şi 64 de ani per persoană cu vârsta peste 65 de ani a scăzut de la 12 la 9 între 1950 şi 2007. Până în 2050, acest număr se aşteaptă să scadă la doar 4 potenţial muncitori per persoană în vârstă, ceea ce va avea un impact grav asupra taxelor şi politicilor de securitate socială.

Pe lângă impactul economic, schimbările cauzate de îmbătrânire vor avea o influenţă majoră asupra problemelor inter-generaţionale de echitate şi solidaritate, se arată în raportul ONU. Este de asemenea puţin probabil, continuă agenţia ONU, ca nivelele de fertilitate să se ridice din nou la nivelele înalte înregistrate în mod obişnuit în trecut. Aşadar, tendinţa de îmbătrânire pare a fi ireversibilă, făcând ca populaţiile tinere (des întâlnite până recent) să tindă să devină rare în decursul acestui secol. Politicile anti-familie ale multor guverne şi agenţii internaţionale vor aduce într-adevăr roade amare în deceniile care vor urma.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *