Codul lui Escriva

Teme: Biserică, Interviu.
Etichete: , .
Publicat la 24 octombrie 2007.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: Wlodzimierz Redzioch
Traducere: Radu Capan
Sursa: Inside the Vatican, iunie-iulie 2007

Mons. Javier Echevarria

Romanul „Codul lui Da Vinci”, scris de Dan Brown, caracterizează Opus Dei ca fiind o sinistră organizaţie condusă de oameni machiavelici pe care nimic nu îi opreşte pe drumul atingerii scopurilor lor. (Presa românească de asemenea include articole – chiar recente – ce prezintă Opus Dei ca o organizaţie secretă, superbogată, dornică de un control tot mai mare.) „Inside the Vatican” a dorit să afle care este adevărata faţă a prelaturii Opus Dei: pentru aceasta i-a solicitat un interviu Mons. Javier Echevarria, cel care conduce astăzi organizaţia fondată de Sfântul Josemaria Escriva. Interviul ne descoperă un nou cod, Codul lui Escriva, ce poate fi rezumat astfel: „Transformaţi toate zilele vieţii voastre în zile sfinte”. În acelaşi timp ne dezvăluie ceea ce poate nu toţi ştiu: că Opus Dei, cel târziu din primăvara anului viitor, se va înfiinţa şi în România.

– Monseniore, sunteţi capul prelaturii Opus Dei, care a devenit mai faimoasă datorită best-seller-ului lui Dan Brown, „Codul lui Da Vinci”. Dar descrierea făcută de acest autor conţine multe elemente negative care au stârnit atenţia presei. Cum este în realitate Opus Dei?
– Sfântul Josemaria Escriva de Balaguer definea cândva Opus Dei ca o „călătorie divină făcută de creştinii care doresc să ducă o viaţă de creştini”. Noi nu căutăm să facem nimic extraordinar; suntem oameni obişnuiţi, care caută să îşi sfinţească viaţa de zi cu zi. În prelatură, o instituţie a Bisericii formată din laici şi preoţi, ne simţim confortabil oriunde suntem: pe stradă, în familii, la locul de muncă, deoarece sunt bărbaţi şi femei obişnuiţi. Iubim lumea şi viaţa cotidiană cu toate nenumăratele ei sarcini.

A fi creştin nu are de-a face de fapt doar cu mersul la biserică; înseamnă în schimb a ne transforma zilele vieţii noastre în zile sfinte, pline de credinţa în Dumnezeu, de speranţă, de iubire pentru semeni, aşa cum făceau primii creştini. Mesajul lui Josemaria este centrat pe măreţia vieţii cotidiene, o idee care, mulţumim lui Dumnezeu, este acceptată de numeroşi oameni şi din afara prelaturii Opus Dei. Cât despre interesul presei, cred că are ca urmare faptul că numeroşi oameni obişnuiţi şi-au arătat căutarea pasionată după transcendent venind în contact cu Opus Dei: este, cu alte cuvinte, un interes care vine din atracţia neîncetată exercitată de creştinism, după cum spunea Papa Benedict al XVI-lea cu diferite ocazii. Pe de altă parte, dorinţa de informare reprezintă un lucru pozitiv. Tocmai de aceea noi încercăm să răspundem întotdeauna întrebărilor care vin de la jurnalişti.

– Opus Dei este o prelatură personală. Oamenii ştiu ce sunt ordinele călugăreşti, societăţile de viaţă consacrată, dar nu şi ce este o prelatură personală. Vă rugăm să ne explicaţi conceptul.
– O prelatură personală diferă de o societate de viaţă consacrată. Este o organizaţie din cadrul Bisericii Catolice care include un prelat, un presbiteriu format din preoţi, şi în fine laici.

– Este comparabilă cu o Dieceză, care îşi are preoţii şi laicii ei?
– Nu, deoarece o prelatură nu este o Biserică locală.

– Atunci ar putea fi mai bine comparată cu un ordinariat militar?
– Într-un fel da, este o comparaţie mai bună, deoarece membrii ordinariatelor militare, asemenea membrilor prelaturii, sunt de asemenea membrii Bisericilor locale în care trăiesc.

Sf. Josemaria Escriva

– Aveţi anumite amintiri speciale legate de fondatorul prelaturii, Sfântul Josemaria Escriva?
– Desigur, am multe amintiri, dar mai presus de toate îmi amintesc de bucuria pe care o afişa, de fidelitatea lui faţă de Biserică şi de iubirea pe care o avea pentru suflete. În tot ceea ce fac caut să îmi imaginez ce ar fi făcut Sfântul Josemaria. El a creat această minunată realitate eclezială din nimic. Acum prelatura se întinde în toată lumea, incluzându-i nu doar pe cei care o formează propriu-zis, preoţi şi laici, ci şi pe milioanele de persoane care colaborează cu noi. Inutil să spun că prelatura nu ar exista fără harul lui Dumnezeu, sau fără răspunsul pe care Josemaria l-a dat chemării lui Dumnezeu.

– Sf. Escriva şi-a strâns reflecţiile spirituale într-o carte intitulată „Calea”. Ce caracterizează spiritualitatea membrilor Opus Dei?
– Am menţionat deja sfinţirea vieţii cotidiene. O parte importantă a vieţii este munca, alături de sacramente şi de invitaţia la rugăciune. Mesajul Opus Dei se centrează de asemenea pe muncă. Dacă munca este bine făcută – adică dacă eforturile sunt oferite lui Dumnezeu şi se fac ca o slujire a semenilor – atunci ea se transformă într-un moment esenţial al sfinţirii noastre, al întâlnirii noastre cu Cristos. În cartea pe care aţi menţionat-o, Sf. Josemaria scria: „O oră de studiu, pentru un apostol modern, este o oră de rugăciune.” În plus, spiritul Opus Dei se bazează pe conştientizarea faptului că noi suntem copiii lui Dumnezeu. Dumnezeu este Tatăl nostru. Dacă reuşim să pătrundem în profunzime acest adevăr, atunci vieţile noastre se vor schimba complet. Nu doar atât: va deveni o certitudine care ne va permite să facem faţă provocărilor vieţii de zi cu zi cu o atitudine pozitivă.

– Ce fel de relaţie au avut Papii Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea şi Ioan Paul al II-lea cu Opus Dei?
– Am avut relaţii deosebit de intense şi bogate cu toţi cei trei Papi menţionaţi. I-aş mai adăuga şi pe Papii Pius al XII-lea, Ioan Paul I şi desigur Benedict al XVI-lea. Cât despre Papa Ioan Paul al II-lea, afecţiunea lui pentru Opus Dei a fost ca a unui tată pentru copiii lui. El a fost cel care ne-a acordat statutul de prelatură personală în 1982, după o perioadă de lucru care a început cu Conciliul Vatican II şi a mers mână în mână cu redactarea noului Cod de Drept Canonic. Tot Papa Ioan Paul al II-lea a fost cel care în 2002 l-a canonizat pe Escriva, numindu-l „sfântul vieţii cotidiene”.

Am fost de asemenea profund impresionat de grija arătată de defunctul Pontif faţă de predecesorul meu, Mons. Alvaro del Portillo, care a murit la 23 martie 1994. Sfântul Părinte a venit atunci să se roage lângă trupul Mons. Portillo. Lui îi dăduse Papa Ioan Paul al II-lea în 1984 o icoană a Fecioarei de la Czestochowa, icoană care ocupă acum un loc central la sediul roman al curiei prelaturii Opus Dei, făcându-mă să mă simt aproape de toţi catolicii polonezi atunci când o văd. Îmi aminteşte de pelerinajele pe care le-am făcut la Czestochowa: primul cu Mons. Portillo în 1979; următoarele le-am făcut ca succesor al lui la conducerea Opus Dei, ultimul în 26 august 2005, în sărbătoarea Fecioarei de la Czestochowa. Sunt convins că Papa Ioan Paul al II-lea a dat mult lumii şi Bisericii; cu siguranţă el a însemnat mult pentru Opus Dei, prin încurajarea şi paternitatea spirituală arătată faţă de noi.

– Mulţi oameni au fost surprinşi de răspunsul pe care l-aţi dat cărţii lui Dan Brown: ferm dar blând.
– Aş dori să subliniez mai întâi că cel mai trist lucru legat de acest roman nu este ceea ce spune despre Opus Dei, cât viziunea distorsionată pe care o oferă despre Cristos şi despre Biserică. Fiind parte a Bisericii, Opus Dei este desigur o instituţie tânără şi frumoasă. Invenţiile unui romancier pot uneori murdări această frumuseţe, ceea ce evident ne întristează. Dar ştim că frumuseţea Bisericii – şi deci a Opus Dei – străluceşte atunci când mărturisim iubirea lui Cristos. Iubirea este cea mai bună cale de a-i face pe Cristos şi Biserica Sa cunoscuţi lumii. De aceea este nevoie să răspundem unor astfel de atacuri cu fermitate dar şi cu delicateţe. Mai mult, iubirea este o poruncă, de fapt porunca dată de Cristos. Dan Brown încearcă să banalizeze persoana lui Cristos. Ultima carte a Papei Benedict al XVI-lea, pe de altă parte, restaurează centralitatea figurii istorice, umane şi divine a lui Isus Cristos Este o ocazie extraordinară pentru creştini şi necreştini deopotrivă să îşi aprofundeze relaţia cu Fiul lui Dumnezeu.

– Opus Dei va celebra 80 de ani în anul 2008. Cum vă pregătiţi pentru această importantă celebrare?
– În primul rând ne pregătim prin convertirea interioară. Trebuie să ne întrebăm fiecare în faţa lui Dumnezeu despre cum slujim Biserica, pe Papa şi pe semeni. Aniversarea de la anul ne oferă ocazia să explicăm tuturor ce este prelatura Opus Dei. Acum am început să avem o prezenţă constantă în Rusia; în curând vom fi prezenţi şi în România.

* * *

Opus Dei în numere
Membri în lumea întreagă: 87.000 în aproape 80 de ţări
Membri numerari (membri deplini care au depus jurământul de celibat) şi asociaţi: 30.000
Supranumerari: 61.000
Africa: 2.000
Asia şi Pacific: 5.000
Americi: 30.000
Europa: 50.000
Cler: 1.900 de preoţi
Colaboratori: circa 1 milion

Clerul
Clerul prelaturii vine dintre laicii de frunte ai Opus Dei: sunt membri numerari şi asociaţi care, după ce au făcut parte din prelatură timp de câţiva ani şi şi-au completat studiile, sunt invitaţi de prelatură să fie hirotoniţi. Misiunea lor pastorală este îndreptată direct spre membrii prelaturii şi spre activităţile apostolice promovate de prelatură.

Societatea preoţească a Sfintei Cruci
Este o asociaţie a clerului strâns legată de Opus Dei. Este formată din diaconi, preoţi diecezani (2.000) şi clerul prelaturii (2.000). Cei din urmă sunt în mod automat membri ai societăţii. Societatea este prezidată de prelatul Opus Dei. Clerul diecezan ce face parte din societate caută îndrumare spirituală pentru a trăi sfinţenia în exercitarea slujirii lor conform spiritului Opus Dei. Faptul că aparţin societăţii preoţeşti a Sfintei Cruci nu înseamnă încorporarea în clerul prelaturii: ei continuă să fie încardinaţi în propriile Dieceze şi răspund în faţa Episcopilor lor pentru slujirea lor pastorală.

Membrii asociaţi şi numerari
Membrii asociaţi sunt bărbaţi şi femei care trăiesc în starea de celibat pentru a-şi putea îndeplini misiunea apostolică. Ei trăiesc cu familiile lor sau în alte părţi unde este nevoie din raţiuni profesionale. Numerarii sunt complet devotaţi misiunii lor şi instruirii altor membri ai prelaturii; ei trăiesc de regulă în centre Opus Dei.

Supranumerarii
Sunt persoane căsătorite, bărbaţi şi femei, care consideră sfinţirea vieţii domestice ca o importantă parte a vieţii lor creştine.

Cooperatorii
Sunt bărbaţi şi femei care, deşi nu sunt încorporaţi în prelatură, îşi oferă ajutorul în activităţile educaţionale, culturale, sociale şi caritabile. Ei cooperează şi prin rugăciunile lor, prin muncă sau prin sprijin financiar. Cooperatorii pot fi şi necatolici sau necreştini: luterani, evrei, musulmani, budişti etc. Pot să fie şi necredincioşi sau persoane care nu aparţin nici unei religii. Ei sunt animaţi de dorinţa de a participa şi de a coopera la activităţile sociale promovate de membrii prelaturii, care îi invită pe toţi să participe. Comunităţile religioase pot de asemenea coopera cu Opus Dei. Cooperarea lor presupune rugăciunea zilnică pentru misiunea prelaturii.

One Comment

  1. Multumesc pt. acest articol, este foarte bine scris si aduce informatii bune si clare asupra acestei teme mult controversate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *