Căsătoriile destrămate costă scump

Teme: Analize, Familie, Social.
Etichete: .
Publicat la 24 septembrie 2007.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Radu Capan
Sursa: Zenit.org, septembrie 2007

Căsătorii mai puţine şi mai slabe.

Căsătoriile continuă să fie în declin în Statele Unite, cu numeroase consecinţe negative la nivelul persoanelor dar şi al societăţii în general. Aceasta este concluzia principală al Raportului Naţional asupra Căsătoriei, dat publicităţii vara aceasta sub titlul „Starea uniunilor noastre: sănătatea socială a căsătoriei în America anului 2007”. Autorii raportului sunt doi academicieni de la Universitatea de stat din New Jersey, cunoscuţi pentru scrierile lor pe tema familiei şi căsătoriei: David Popenoe şi Barbara Dafoe Whitehead.

Studiul relevă faptul că din 1970 până în 2005 numărul căsătoriilor a scăzut cu aproape 50%. O cauză importantă a acestei scăderi este amânarea căsătoriei până la vârste mai mari. Mulţi pur şi simplu nu se mai căsătoresc locuind direct împreună, în timp ce dintre cei divorţaţi tot mai puţini se recăsătoresc. Raportul estimează că un sfert dintre femeile necăsătorite cu vârsta între 25 şi 39 de ani trăiesc acum cu un partener, iar un alt sfert au trăit cu un partener cândva în trecut. Peste jumătate dintre toate căsătoriile încheiate pentru prima oară au fost precedate de concubinaj: acum 50 de ani procentul era de aproape 0%. Fenomenul este mai răspândit între cei fără studii superioare şi cu venituri mici, precum şi între cei mai puţin interesaţi de problematica religioasă.

Mituri

Raportul caută să răspundă şi unor mituri folosite frecvent de forţele anti-familie. Primul mit este că a trăi împreună înainte de căsătorie este util pentru ca un cuplu să afle dacă se înţeleg, evitându-se astfel căsătoriile nereuşite ori chiar divorţul. Această prezumţie nu are o bază demonstrabilă, subliniază autorii raportului. „De fapt, mai multe dovezi indică faptul că cei care locuiesc împreună înainte de căsătorie sunt mai predispuşi să îşi desfacă ulterior căsătoria”. Există desigur diverse opinii despre cum pot fi interpretate datele, dar autorii spun că „ceea ce se poate spune sigur este că nu există dovezi în sprijinul celor care afirmă că coabitarea înainte de căsătorie produce căsătorii mai solide”.

Al doilea mit dezminţit de raport este cel care afirmă că deşi se încheie mai puţine căsătorii, acestea sunt de o calitate mai bună. Nu este aşa, răspund Popenoe şi Whitehead, subliniind că „cea mai clară dovadă în această privinţă” este faptul că în ultimii 25 de ani numărul bărbaţilor şi al femeilor care descriu ca „fericite” căsătoriile lor este în continuu declin.

Rolul educaţiei

Raportul evidenţiază şi influenţa educaţiei asupra căsătoriei. În ultimele decenii, instituţia căsătoriei a devenit mai solidă acolo unde soţiile au studii superioare. Femeile cu facultate se căsătoresc într-un procent mai mare decât celelalte, fiind de asemenea mai puţin înclinate spre divorţ decât femeile cu mai puţină educaţie. De asemenea, dintre femeile care amână căsătoria până după 30 de ani, cele cu studii superioare sunt cele cu şanse mai mari să fie deschise la a avea copii. Există astfel în America o diferenţă care se măreşte tot mai mult între căsătoriile femeilor cu studii superioare şi ale celorlalte. Pentru femeile fără facultate, spune raportul, „situaţia maritală rămâne tristă”. Aceasta se datorează declinului permanent al numărului de căsătorii precum şi creşterii procentului de naşteri de copii în afara căsătoriei. În anul 2000, 40% dintre mamele care au renunţat la liceu trăiau fără soţi, spre deosebire de doar 12% dintre mamele cu facultate.

În anii 1980 divorţul a atins un maxim, după care se poate vorbi despre un declin moderat. Per ansamblu probabilitatea ca prima căsătorie să se termine cu un divorţ sau separare rămâne între 40% şi 50%. Riscul de divorţ variază însă în mod notabil. Şansele de divorţ sunt mai mari pentru cei săraci, pentru cei care au abandonat şcoala şi pentru cuplurile care se căsătoresc de foarte tineri. Cuplurile care au în familie (între părinţi sau bunici) un divorţ, precum şi cei fără nici o credinţă declarată, sunt de asemenea mai predispuşi să divorţeze.

Concluziile

Pe lângă consecinţele la nivel personal, destrămarea căsătoriilor şi familiilor din ultimele decenii are şi un grav impact economic. O secţiune a raportului citat analizează beneficiile economice ale căsătoriei pentru societate. „Cuplurile căsătorite produc în medie mai multe bunuri economice decât persoanele singure sau cele care coabitează”, se spune în raport. Cuplurile căsătorite fac de asemenea mai multe economii decât adulţii care locuiesc împreună. Bărbaţii tind să fie mai productivi din punct de vedere economic vorbind după căsătorie, câştigând cu 10% până la 40% mai mult decât bărbaţii singuri cu un nivel de educaţie similar.

Divorţul conduce şi la sărăcie. Raportul citează o lungă serie de cercetări care au arătat că atât copiii din familii divorţate cât şi cei născuţi în afara căsătoriei sunt în medie mai săraci decât ceilalţi. Un studiu afirmă chiar că dacă structura familială nu s-ar fi schimbat din 1960 până în 1998, procentul copiilor negri săraci în 1998 ar fi fost de 28,4% şi nu 45,6%, în timp ce procentul copiilor albi săraci ar fi fost 11,4% şi nu 15,4%. Dar divorţul înseamnă şi costuri mari pentru stat datorită cheltuielilor de asistenţă socială dar şi delicvenţei juvenile, cu cheltuielile pentru societate pe care le implică acest fenomen. Cele 1,4 milioane de divorţuri pronunţate în 2002 i-au costat pe plătitorii de taxe peste 30 de milioane de dolari, arată raportul.

Creşterea numărului de familii cu un singur părinte impune costuri mai mari per copil. În 2006, aproximativ 28% dintre copiii americani trăiau doar cu un părinte. „Aceasta înseamnă că an de an tot mai mulţi copii nu trăiesc în familii care să îi includă pe părinţii lor biologici, împreună, căsătoriţi – acesta ar fi, după toate dovezile empirice, contextul ideal care să asigure rezultate optime în dezvoltarea copiilor”, afirmă Popenoe în partea introductivă a raportului.

Inversarea direcţiilor

Popenoe se întreabă cum ar putea fi reparată situaţia tristă în care se află căsătoria şi familia. O cale presupune transformarea culturală condusă de religie. Cu trecerea anilor, Statele Unite şi alte ţări au devenit tot mai seculare şi mai individualiste. Aceasta se verifică în special în rândul tinerilor. Întărirea religiei şi a familiei este una dintre temele comune din discursurile Papei Benedict al XVI-lea. Familia este prioritatea noii evanghelizări, declara Pontiful la 5 iulie unui grup de Episcopi din Republica Dominicană veniţi la Roma pentru vizita ad-limina. El spunea atunci: „Biserica doreşte ca familia să fie cu adevărat locul unde persoana se naşte, se maturizează şi este educată pentru viaţă, şi unde părinţii, iubindu-şi copiii, îi pregătesc pentru relaţii interpersonale sănătoase care, într-o societate atât de mult marcată de hedonism şi de indiferenţă religioasă, să aibă ca bază valorile morale şi umane”.

Mai recent, într-un răspuns la întrebările puse lui la 1 septembrie, în cadrul întâlnirii sale cu tinerii la Loreto, Italia, Sfântul Părinte a afirmat că marginalizarea de care suferă atâtea persoane astăzi se datorează în parte fragmentării familiilor. Familia, a subliniat Papa atunci, „care trebuie să fie locul întâlnirii generaţiilor – de la străbunic până la nepot -, ar trebui să fie nu numai un loc unde se întâlnesc generaţiile, ci unde se şi învaţă să se trăiască, se învaţă virtuţile esenţiale pentru a trăi, şi acest lucru este în pericol”. Trebuie să ne asigurăm că familia supravieţuieşte încercărilor actuale şi că este pusă în centrul societăţii, a cerut Papa. O sarcină mai urgentă ca niciodată în lumina direcţiilor actuale din societate.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *