Rădăcinile străvechi ale Bisericii din India

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Vladimir Redzioch
Traducere: Radu şi Oana Capan
Sursa: Inside the Vatican, martie 2007

Creştinismul are rădăcini străvechi în India, dar acum se confruntă cu noi provocări. Ne explică acest lucru Mons. Felix Machado, subsecretar al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, într-un interviu pentru „Inside the Vatican”. Numărul pe luna martie al acestei publicaţii a avut numeroase articole dedicate Bisericii Catolice din Asia.

– Care este situaţia Bisericii Catolice din India?

– Biserica a fost prezentă în India încă din timpurile Apostolilor. Misionarii au continuat să vină în India până în vremurile recente, dar Biserica a fost o parte foarte importantă a societăţii indiene în ultimii 2000 de ani. Creştinii Sf. Toma dau mărturie despre acest fapt. Biserica din India este a patra ca mărime între Bisericile Catolice din lume. Ea este alcătuită din 30 de Mitropolii, peste 150 de Dieceze şi aproape 160 de Episcopi, toţi indieni.

Cei 20 de milioane de catolici sunt membri activi şi practicanţi. Ei provin din toate straturile societăţii indiene. Există trei organisme episcopale. Sunt aproape 100.000 de persoane religioase care activează în India, angajate în special în susţinerea demnităţii celor săraci şi marginalizaţi. Persoanele religioase sunt răspândite până în cele mai îndepărtate şi dificile colţuri ale Indiei.

Biserica Catolică singură poartă 35% din responsabilitatea educaţională, medicală şi socială faţă de toţi cetăţenii la nivel naţional. Milioane de indieni învaţă în şcoli şi colegii conduse de Biserica Catolică, şi educaţia integrală asigurată de Biserica Catolică este considerată cea mai bună din ţară. Diferitele instituţii care sunt conduse de Biserică promovează armonia în societate, valorile culturale ale străvechii civilizaţii indiene şi progresul integral al întregii naţiuni.

Creştinii din India sunt foarte mândri să fie indieni şi creştini în acelaşi timp, şi ca discipoli fideli ai lui Cristos şi ca fii ai Bisericii ei lucrează cu dedicare şi iubire pentru ţara lor. Nu lipseşte implicarea politică din partea creştinilor, care formează populaţia minoritară din India (2,5%).

– Recent, catolicii indieni au fost ţinta a numeroase acte de intoleranţă şi de persecuţie. Care este motivul acestei ostilităţi?

– Ca şi mine, mulţi dintre creştinii care s-au născut după câştigarea independenţe de către India (15 august 1947) pot da mărturie despre convieţuirea paşnică şi fericită dintre toţi indienii, indiferent de convingerile lor religioase. Biserica a fost chiar admirată pentru slujirea ei dezinteresată, în special faţă de cei săraci şi oprimaţi. Acest fapt a fost recunoscut public, în repetate rânduri, chiar şi de către cei care îi atacă pe creştini şi bisericile lor. Oamenii au în general o stimă mare pentru personalul Bisericii, adică pentru clerici şi pentru persoanele consacrate. Actele de intoleranţă faţă de Biserică sunt mai degrabă un fenomen recent. Sunt lucrarea unui grup de oameni care distorsionează istoria, cultivă ura şi promovează haosul şi diviziunile în societatea altfel paşnică. Biserica a devenit o victimă nevinovată. Aceste acte atroce împotriva ei sunt relativ puţine, dar sunt bine organizate şi se desfăşoară sistematic.

Desigur, toate aceste atacuri împotriva Bisericii au loc fără să fie sancţionate de lege. Este adevărat că grupul mic, dar puternic de fundamentalişti (hinduşi) reuşesc să îi convingă pe politicieni să aprobe legi „anti-convertire” pentru a căuta sprijin legal pentru actele lor atroce pe care le comit împotriva Bisericii.

– De ce această ostilitate faţă de creştini?

– Cauzele sunt multe şi complexe. Evanghelia pe care Biserica o proclamă a însemnat ceva aici şi continuă să însemne ceva în societate. Angajamentul Bisericii faţă de cei proscrişi, faţă de orfani, faţă de văduve, faţă de copiii care lucrează şi aşa mai departe, este probabil văzut ca un program „periculos” de către cei care au interesele lor ascunse. Sunt cei care, aşadar, doresc să reducă la tăcere Biserica, să îi paralizeze activitatea şi să o ucidă, deoarece Biserica este prezentată ca „arhi-inamicul” naţiunii. Unii politicieni ambiţioşi, „apărători auto-intitulaţi ai poporului indian” abuzează şi instrumentalizează religia hindusă pentru a semăna ură în nevinovata – dar şi ignoranta – mulţime de oameni şi să conducă acte atroce împotriva Bisericii. Agenda politică bine planificată a unor oameni îi face să răspândească o ideologie periculoasă (hindutva), exploatând sentimentele religioase ale maselor. Trebuie subliniat faptul că majoritatea hinduşilor dezaprobă şi deplâng acest comportament al fundamentaliştilor.

– Fundamentalismul hindus este o piedică în calea misiunii de evanghelizare a Bisericii?

– Biserica îşi continuă misiunea de la Dumnezeu cu o tot mai mare vigoare. Ea este conştientă că Crucea lui Cristos este un scandal pentru neamuri şi nebunie pentru înţelepţi. Partea tristă este că în unele părţi ale ţării, în special acolo unde creştinii sunt în minoritate, slabi din punct de vedere financiar şi fără putere din punct de vedere politic, personalul ei este hărţuit sau ucis, proprietăţile ei sunt distruse, se aduc acuze false împotriva oamenilor ei şi se creează teroare pentru a fi alungaţi sau pentru a-i determina să renunţe la credinţa creştină. Fără a fi intimidaţi şi fără a nutri sentimente de răzbunare şi de ură, creştinii sunt învăţaţi de Episcopi să întindă mereu o mână pentru dialog. Cum ar putea fi altfel când Învăţătorul şi Domnul lor i-a învăţat să îşi iubească chiar şi duşmanii?

Misiunea evanghelizatoare a Bisericii înregistrează în aparenţă un regres, dar de fapt sângele martirilor este sămânţa creştinismului! Ceea ce este grav e propaganda sistematică ce promovează ura împotriva Bisericii şi împotriva creştinilor. Majoritatea hinduşilor care nu ştiu prea multe despre creştini, despre religia lor şi despre misterul divin al Bisericii, pot fi cu uşurinţă convinşi să creadă în poveşti false despre Biserică şi despre misiunea ei. Totuşi, trebuie să spun că nimic nu poate să oprească misiunea evanghelizatoare a Bisericii, pentru că însăşi natura Bisericii este să fie misionară.

– Care este rolul sectelor creştine în India şi cum afectează ele relaţiile dintre creştini şi majoritatea hindusă?

– Biserica a arătat clar că doreşte să propună Evanghelia tuturor oamenilor, dar că nu doreşte să impună cuiva Evanghelia. Credinţa în Cristos este darul gratuit al lui Dumnezeu şi Biserica consideră ca fiind de datoria ei să împărtăşească oricui Evanghelia în mod liber. Din păcate există unele grupuri independente în sfera creştină în care Evanghelia este predicată într-o manieră agresivă şi ostilă, dând impresia de impunere a Evangheliei asupra celor care nu doresc să devină discipoli ai lui Cristos prin Botez. Aceste grupuri merg uneori până la a formula remarci înjositoare despre religiile altora şi judecă a priori aceste străvechi tradiţii religioase fără să aibă măcar nişte cunoştinţe minime despre ele.

Astăzi, prin mijloacele de comunicare în masă, literatura jignitoare este distribuită în mod liber, chiar şi copiilor din şcoli. Canalele de televiziune private deţinute de „teleevanghelişti”, în special din SUA, comentează Biblia într-un mod care poate duce la neînţelegeri despre creştinism în general. Aceasta ajută doar la propaganda fundamentaliştilor de promovare a urii şi confirmă prejudecăţile majorităţii hinduşilor împotriva creştinilor. Acest comportament din partea unor grupuri independente din sfera creştină doar îi învrăjbeşte pe cei care au cea mai mare nevoie de a asculta Evanghelia.

– Sub pretextul inculturării, unii preoţi catolici indieni realizează „experimente” teologice şi liturgice ce cu greu pot fi acceptate. Ar trebui impuse limitări inculturării creştinismului în societatea indiană?

– Aproape toţi misionarii creştini au venit în trecut în India din Europa, Oceania şi America de Nord. Ei au predicat Evanghelia cu eficienţă; rodul muncii lor şi harul abundent al lui Dumnezeu este vizibil astăzi în comunităţile creştine pline de viaţă din India. Preoţii, persoanele consacrate şi laicii din Biserica Indiei au ajuns la o anumită maturitate în credinţă. Mulţi s-au dedicat şi s-au format pentru a deveni gânditori buni, de calitate. Ei încearcă acum să regândească propria lor înţelegere cu privire tocmai la misterele credinţei. Aceasta este cu siguranţă o aventură foarte riscantă! Unii, fără a respecta parametrii învăţăturii Bisericii, depăşesc limitele.

Inculturarea este acum nu doar acceptată de Biserică, ci este puternic recomandată pentru ca Evanghelia să poată pătrunde profund în vieţile oamenilor şi pentru ca astfel misterul divin al Bisericii să se poată înrădăcina în toate culturile. Evident, inculturarea trebuie să meargă mână în mână cu evanghelizarea şi viceversa. Trebuie să înţelegem bine că Biserica nu doreşte doar să promoveze cultura. Biserica doreşte să evanghelizeze popoarele şi doreşte ca această evanghelizare să treacă prin culturi. Provocarea care se află înaintea noastră este evanghelizarea Indiei. Din păcate, există unii care încă mai consideră că Biserica reprezintă o religie „străină” în India.

Slujitorul lui Dumnezeu Papa Ioan Paul al II-lea în Fides et Ratio, de exemplu, i-a provocat pe creştinii din India să cerceteze în bogata şi străvechea tradiţie religioasă din India elementele care sunt compatibile cu Evanghelia, pentru a îmbogăţi gândirea creştină (nr. 72). Apar probleme atunci când încercările de inculturare sau teologizare sunt făcute uitând, îndepărtându-ne sau ignorând învăţătura Bisericii; atunci „experimente” dubioase tind să compromită credinţa creştină. Sfântul Părinte ne-a atras pe bună dreptate atenţia asupra gravelor pericole ale relativismului şi sincretismului în ceea ce priveşte credinţa Bisericii.

– India este privită ca cea mai mare democraţie a lumii, dar această democraţie tolerează ruşinosul sistem al castelor, care ţine o mare parte a populaţiei, dalit, în condiţia de cetăţeni fără drepturi. De ce a supravieţuit în India un sistem social mai rău chiar decât apartheid-ul din Africa de Sud?

– Este adevărat că India este cea mai mare democraţie din lume. În ciuda multelor ei probleme, democraţia funcţionează în India. Ţara a făcut fără îndoială un mare progres de la câştigarea independenţei încoace. Evident, mai este încă drum de parcurs! Trebuie arătat cu claritate că discriminarea pe baza sistemului de caste este considerată infracţiune în codul penal indian. Mai mult, anumite privilegii au fost rezervate pentru aceia care aparţin celor mai joase caste sau proscrişilor (în mod ciudat, cei care se convertesc la credinţa creştină pierd aceste privilegii!).

Aşadar, trebuie să arătăm că statul democratic indian nu aprobă discriminarea făcută pe baza sistemului de caste. Constituţia Indiei garantează drepturile fundamentale pentru toţi cetăţenii. Sunt de acord că sistemul castelor este mai rău decât ideologia apartheid care a existat în Africa de Sud. Sistemul castelor este un blestem. Din păcate, acest sistem a pătruns profund în sângele indian. Oamenii nu par să scape de atitudinea lor privind castele. Aici mesajul creştin contribuie în mod deosebit la transformarea societăţii: fiecare bărbat şi fiecare femeie sunt creaţi de Dumnezeu după chipul şi asemănarea Sa; Cristos, Domnul şi Mântuitorul tuturor, şi-a vărsat sângele pentru fiecare om.

Biserica se angajează să susţină demnitatea fiecărei persoane umane, în special a celor care sunt săraci, exploataţi, oprimaţi, dispreţuiţi şi proscrişi. Cât de mândri sunt astăzi catolicii de Biserica lor când creştin tribal a fost ridicat de Papa Ioan Paul al II-lea la demnitatea de Cardinal: Eminenţa sa Cardinalul Placidus Toppo este de asemenea preşedintele Conferinţei Episcopale din India. Astfel Biserica se află în avangardă în susţinerea demnităţii şi drepturilor populaţiei dalit. Problema nu este atât de mult cu democraţia indiană, cât cu mentalitatea oamenilor, care trebuie să se schimbe radical. Evanghelia ne învaţă fără echivoc să respectăm şi să apărăm demnitatea fiecărei persoane umane.

Posted in Biserică, Interviu.

One Comment

  1. India aproape cat un continent, cu traditii de o frumusete filocalica.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *