Presa Bună, un nume vechi şi mereu actual

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Lumea Catholica

pr. Cornel Cadar.

În luna mai am sărbătorit Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale. Am considerat că este o bună ocazie pentru a mai realiza un interviu cu directorul unei edituri catolice. Ne-am oprit acum la Editura Presa Bună, stând de vorbă cu pr. Cornel Cadar, directorul editurii, un vechi prieten şi colaborator la proiectele noastre web.

– Părinte Cornel, căutând acum câţiva ani prin biblioteca noastră, am găsit împreună cu soţia o enciclică a Papei Pius al XII-lea, Casti Connubii, apărută prin anii 1930. Am fost surprinşi să vedem pe ea scriind „Editura Presa Bună”. De asemenea, era un logo, pe care între timp vedem că l-aţi reactivat, folosindu-l pe cărţile editate în ultimii ani. Presa Bună este deci o editură cu vechime: ce ne puteţi spune despre istoria ei?

– În Dieceza de Iaşi, problema presei s-a pus de timpuriu. Astfel, în perioada 1903-1911 apare „Calendarul catolic”, viitorul Almanah „Presa Bună” (1913-1916; 1919-1948). În prima perioadă a existenţei episcopiei se tipăresc din când în când cărţi la diferite tipografii din Bacău, Iaşi etc. În 1916 este publicat proiectul de statut al Societăţii Catolice Presa Bună; în 1924 are loc deschiderea Bibliotecii Presa Bună, devenită Institutul Presa Bună (1926) sau Editura Presa Bună. Aşa cum reiese din „Actul constitutiv al Institutului «Presa Bună» din Iaşi”, dat de către episcopul Mihai Robu în ziua de 27 februarie 1928, „scopul Institutului «Presa Bună» este editarea şi răspândirea scrierilor bune cu conţinut atât religios cât şi profan”. Activitatea editurii cunoaşte perioade prolifice, când sunt tipărite într-un tiraj mare reviste şi cărţi religioase şi nu numai, dar cunoaşte şi perioade de tăcere impuse de război şi de instalarea la putere a regimului comunist, când, pe o perioadă de 45 de ani, Editura şi Tipografia „Presa Bună” îşi încetează activitatea.

Din anul 1924, o dată cu deschiderea Bibliotecii „Presa Bună”, se tipăresc peste 100 de cărţi şi broşuri, care apar în serii precum „Istorioare morale” (multe traduceri din opera lui Cristofor von Schmidt), „Religioasă”, „Vieţile sfinţilor”. Tot în prima perioadă de activitate editura a mai scos şi Almanahul „Presa Bună”, precum şi alte titluri, printre care valorosul dicţionar al prof. August Scriban. La 15 ianuarie 1949, Editura şi Tipografia „Presa Bună” precum şi „Lumina creştinului” au fost radiate din oficiu din registrul Camerei de Comerţ Iaşi. La 19 mai 1992 a avut loc redeschiderea oficială a Editurii şi a Tipografiei „Presa Bună” Iaşi. Publicaţiile periodice care apar astăzi la Editura „Presa Bună” sunt: „Lumina creştinului”; „Isus prietenul copiilor”; „De la Răsărit până la Apus”; „Buletin istoric”; Almanahul „Presa Bună”; Calendarul Romano-Catolic; Agenda liturgică.

– Aţi pomenit de revista „Lumina creştinului”. Din câte ştiu, acum câţiva ani numerele vechi erau culese pe calculator: în scop arhivistic sau aveţi intenţia reeditării, poate de colecţie, a vechilor numere? De asemenea v-am ruga să ne descrieţi conţinutul obişnuit al unui număr dinainte de 1944.

– Sunt culese numerele vechi pe calculator, încercându-se să se recupereze trecutul revistei. Suntem în căutarea numerelor care ne lipsesc. Amintesc că pentru editură ca şi pentru „Lumina creştinului” după 1948 începe perioada de tăcere. Vechile numere ale revistei au trebuit să fie ascunse bine prin poduri sau distruse.

Trebuie spus că până în 1913 nu era în Moldova nici o revistă catolică. În anul acesta apare la Iaşi „Lumina creştinului” (1913-august 1916; 1919-1943; 1944-1948 – numere sporadice). Ca al 45-lea organ al Apostolatului Rugăciunii, „Lumina creştinului” avea scopul de a instrui pe credincioşi în cele religioase şi de a le face cunoscută viaţa catolică din celelalte părţi. Răsfoind paginile vechi ale revistei, întâlnim articole doctrinare istorice, pastorale ale episcopilor, vieţi de sfinţi, cronici despre evenimente bisericeşti, articole despre misionari, poezii religioase, recenzii de cărţi, evenimente din viaţa Bisericii greco-catolice. Este promovată evlavia către preasfânta inimă a lui Isus. Evident, unele dintre articole vor fi publicate cum s-a făcut deja.

– Revista „Lumina creştinului” are un tiraj pe care probabil nu îl atinge nici suma tirajelor celorlalte reviste diecezane şi eparhiale din România. Este absolut impresionant. Care este secretul acestei largi „pieţe de desfacere” a revistei?

– Nu este neapărat un secret. Tirajul mare se explică în primul rând prin adevărata foame după cuvântul scris care s-a creat în perioada comunistă. Mulţi râvneau după o publicaţie religioasă şi aceasta nu era. Când a fost posibil ca revista să apară, cititorii au căutat-o. Desigur, intră aici şi munca preoţilor de a prezenta revista şi importanţa ei pentru credincioşi. Sunt apoi celelalte: structura revistei care are rubrici pentru diverse categorii (familii, tineri, copii etc.), articolele care rar depăşesc o pagină, o rubrică de „Poşta redacţiei” care poartă dialog cu cititorii, menţinerea abonamentului la un preţ scăzut cu ajutorul credincioşilor din Moldova care contribuie prin colecta care se face în Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale etc.

– După 1990, Editura pe care o conduceţi a reînceput să publice documente ale Magisteriului, iar astăzi practic aveţi colecţii impresionante cu documente oficiale. Când o nouă enciclică, spre exemplu, apare de la Vatican, lumea ştie că în curând o va putea cumpăra de la Presa Bună. Ne puteţi prezenta colecţiile?

Multe dintre titluri apar în colecţii, precum „Documente” (enciclice, declaraţii, scrisori apostolice etc.), „Mesaje” (discursuri şi mesaje date cu ocazia unor evenimente speciale), „Jubileu” (materiale pentru catehizare şi celebrări liturgice). Acestea din urmă se adresează în special preoţilor, cateheţilor, profesorilor de religie.
Colecţia „Mesaje” şi-a propus să tipărească mesajele Sfântului Părinte date cu diferite ocazii. Este important ca aceste mesaje să fie în limba română şi să stea la dispoziţia celor interesaţi. Cu ultimele mesaje tipărite ale papei Benedict al XVI-lea (cu ocazia Celei de-a XXII-a Zile Mondiale a Tineretului şi cu ocazia Postului Mare 2007) colecţia a ajuns la numărul 69.
Colecţia „Documente” şi-a propus să tipărească documentele mai mari emise de Sfântul Scaun (enciclice, exortaţii, scrisori apostolice…). În primul rând sunt traduse şi publicate documentele actualului papă. În al doilea rând se încearcă o recuperare în limba română a documentelor importante care au fost deja publicate la Vatican. Colecţia a ajuns la numărul 53 cu ultima exortaţie apostolică Sacramentum caritatis.
Pe măsură ce apar documente şi mesaje noi se încearcă traducerea lor imediată. Acestea sunt destinate în primul rând preoţilor, studenţilor de la teologie şi seminariştilor. În şedinţele decanale multe dintre ele sunt analizate şi atunci apariţia lor în limba română este de un real folos. Desigur, ele apar într-un număr mic de exemplare. Să sperăm că vor fi interesaţi de aceste documente şi mulţi din afara graniţelor Diecezei de Iaşi.

– Am vorbit despre reviste şi despre documente: să trecem acum la cărţi. Cum alegeţi cărţile pe care le publicaţi? Apoi vă rugăm să ne amintiţi cărţile cele mai importante apărute la Presa Bună.

– Cu privire la alegerea publicării cărţilor, trebuie spus că unele sunt propuse de persoane din afara editurii (de autori, de traducători, de oficiile din dieceză, de cei care consideră că o carte este cu adevărat utilă) altele le fixează editura în planul său (cărţi liturgice, catehisme, cărţi de rugăciune, cateheze etc.). Un număr mare de cărţi se adresează tinerilor şi copiilor (vechile istorioare religioase, seria de sfinţi sau de eroi ai credinţei).
Rămân de referinţă pentru editură cele trei volume: Catolicii din Moldova. Universul culturii populare, I.H. Ciubotaru; Catehismul Bisericii Catolice. Compendium; Codex. Vizitarea generală a tuturor Bisericilor Catolice de rit roman din Provincia Moldova (1646-1648), Marco Bandini; seria lui Tóth Tihamér (Tânăr de caracter, Tinereţea curată, Cultura tânărului. Nu bea! Tânărul religios, Cristos şi tânărul, Tânăr de caracter. Fumezi? Căsătoria creştină. Eugenetica, Pastoraţia clasei intelectuale. Ghidul tânărului paroh, Pastoraţia tineretului, Secularizarea. Morala catolică şi progresul economic, Cristos Rege, În via Domnului. Studii, Cele zece porunci, Predicaţi evanghelia); Întoarcerea fiului risipitor – o istorie a drumului spre casă, Henri J.M. Nouwen; Frumuseţea Domnului. Rugăciunea cu icoane, Henri J.M. Nouwen; Pelerin în ţara Sfântă. Ghid geografic şi religios al Israelului, pr. Claudiu Dumea; cărţile de predici, meditaţii; cărţile de istorie şi monografiile diferitelor localităţi (Răchiteni, Pildeşti, Gherăeşti, Iaşi); cărţile liturgice.

– Nu doar tipăriţi ci şi vindeţi cărţi, de la diverse edituri, prin librăria cu acelaşi nume: Presa Bună. Vindeţi prin librăria tradiţională dar şi prin internet. Care credeţi că sunt obstacolele de astăzi în calea difuzării literaturii catolice. Şi de asemenea, din experienţa Dvs, ce „trece” mai bine: literatura de spiritualitate? cărţile devoţionale? teologia?

– Cred că unul dintre obstacole în difuzarea literaturii religioase este slaba legătură la nivel naţional dintre librăriile diecezelor şi eparhiilor. E o problemă care a fost reluată mereu în întâlnirile operatorilor mass-media la nivel naţional. Desigur, interesul pentru citit şi în consecinţă pentru literatura religioasă se diminuează pe măsură ce televizorul şi internetul îşi fac loc tot mai mult în viaţa oamenilor. Aceasta trebuie să facă să ne orientăm mai mult spre transmiterea de emisiuni religioase la radio şi televiziune, spre prezenţa pe internet, precum şi spre producţia de CD-uri. Cu toate acestea, rămâne o parte dintre oameni care caută în continuare cartea religioasă. Cărţile devoţionale şi de cateheză sunt căutate mai mult, apoi literatura de spiritualitate şi în măsură mai mică acele cărţi care tratează teologie.

– Ştim că nu v-aţi limitat să produceţi presă „de la centru”, ci aţi mers în teren pentru a discuta în special cu tinerii despre media. Este generaţia de astăzi una inevitabil „pierdută”, controlată de internet şi televiziune?

– Sunt foarte mulţi tineri disponibili, capabili de sacrificiu. Oameni care-şi disciplinează viaţa şi care selectează ceea ce văd şi aud. Ştiu mulţi dintre ei implicaţi în activităţile parohiale. Există parohii în Moldova în care, de exemplu, tinerii sunt aceia care împart revistele la credincioşi. Alţii se ocupă de afişierul parohiei, scriu sau conduc reviste parohiale. Sunt mulţi implicaţi în cateheze, în discutarea şi promovarea cărţilor şi filmelor bune. În toamnă probabil se va organiza la Traian un curs pentru cei care sunt implicaţi în mass-media în parohii şi pentru doritori în care se vor explica tehnicile scrierii şi tehnoredactării unei reviste, precum şi utilizarea mass-media. Sunt convins că vor veni mulţi tineri.
Mă bucur că tot mai mulţi înţeleg mesajul transmis de Scrisoarea către Romani: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă schimbaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită” (Romani 12,2).

– Cum Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, celebrată acum câteva zile, a avut ca temă copiii şi media, v-aş ruga la final să transmiteţi nişte sfaturi părinţilor. Ei sunt datori să îşi educe copiii asupra modului de utilizare a mijloacelor de comunicare socială, dar uneori se găsesc ei înşişi subjugaţi de ele sau nehotărâţi în a alege ce este mai bine pentru copiii lor.

– Într-adevăr, mesajul Sfântului Părinte de anul acesta subliniază şi responsabilitatea părinţilor, îndemnând la o educaţie pozitivă a tinerei generaţii, prin a-i prezenta acesteia „ceea ce este excelent din punct de vedere estetic şi moral”. Părinţii sunt încurajaţi să aleagă sau să respingă programele propuse, educându-i pe copii să fie selectivi şi ajutându-i să-şi dezvolte propria judecată, propria opinie, prudenţa şi capacitatea de discernământ. Îmi vin în minte câteva reguli formulate de alţii (Oraş nou, nr. 1/2001, pag. 11).

1. Să nu lăsaţi televizorul mereu deschis.
Este posibil ca să vorbească doar el? Repede va deveni el stăpânul casei.
2. Să nu lăsaţi niciodată copiii singuri în faţa televizorului.
Riscă să rămână singuri pe lume şi în viaţă.
3. Dă familiei tale reguli de vizionare TV înţelepte.
Nu televizorul este cel ce trebuie să dicteze propria lege.
4. Dezvoltă-ţi şi fă să se dezvolte şi în alţii simţul critic.
Televizorul să nu stea în locul creierului.
5. Aminteşte-ţi că tu trebuie să-ţi educi copilul.
El nu trebuie să creadă că are drept părinţi două televizoare.

Posted in Interviu, Media.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *