Incultura religioasă

Teme: Analize, Social.
.
Publicat la 24 mai 2007.
Print Friendly

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Bianca Fernea
Sursa: Zenit, 23 aprilie 2007

Câte persoane sunt în Sfânta Treime?

Ignoranţa religioasă, chiar şi cu privire la cele mai elementare concepte, este în creştere conform unor studii recente. În Irlanda, renumită odinioară pentru catolicitatea ei, un sondaj de opinie a arătat că 95% dintre adolescenţi nu au putut să spună care este prima poruncă. Sondajul a fost realizat la nivel naţional pe un eşantion de 950 persoane, de către Lansdowne Market Research, pentru Iona Institute şi Alianţa Evanghelică din Irlanda. Informaţiile sondajului au fost date publicităţii de Iona Institute în 9 aprilie.

Rezultatele au arătat că cunoştinţele religioase sunt cele mai multe la cei peste 65 de ani şi cele mai scăzute în rândul celor din grupa de vârstă 15-24. De exemplu, 77% dintre cei peste 65 ani au putut să numească autorii celor patru Evanghelii, dar numai 52% dintre cei cu vârsta cuprinsă între 15-24 ani au putut. Când a venit vorba de numirea celor trei persoane ale Sfintei Treimi, 76% dintre cei peste 65 au răspuns corect, dar procentul a scăzut la 47% între cei cu vârsta între 15 şi 24. Întrebaţi câte sacramente există în Biserica Catolică, 63% dintre cei peste 65 ani au răspuns corect 7, dar numai 38% dintre cei între 15 şi 24 ani au răspuns corect.

„O anumită cantitate de cunoştinţe religioase ar trebui să facă parte din cultura generală pentru că Irlanda are o profundă moştenire creştină”, a comentat David Quinn, directorul Institutului Iona, într-o declaraţie de presă din 9 aprilie. „Din punctul de vedere al Bisericii, există o evidentă legătură între cunoştinţele privind credinţa şi practicarea credinţei”, a adăugat el. Rezultatele sondajului au declanşat o dezbatere despre ce ar fi de făcut în legătură cu educaţia religioasă. John Carr, de la Organizaţia Naţională a Profesorilor din Irlanda, a făcut apel la o revizuire generală a sistemului educaţiei religioase, şi la o introducere a unei instruiri specifice, în funcţie de confesiune, a relatat ziarul Irish Times în 14 aprilie.

Articolul a arătat de asemenea că Brendan O’Reilly, directorul naţional al cateheţilor pentru Biserică, a admis că actualele programe de educaţie religioasă, care datează din anii 1970, au nevoie de revizuire. El a arătat că se lucrează la o nouă programă, care ar trebui să fie finalizată în aproximativ 18 luni. Conform unui alt articol publicat de asemenea în aprilie, de data aceasta în Anglia, o treime din populaţia adultă nu are nici un contact cu vreo Biserică, în afară de botezuri, nunţi şi înmormântări. „Mersul la biserică în Marea Britanie” a fost publicat de Tearfund, o agenţie care lucrează în domeniul asistenţei şi dezvoltării. Organizaţia lucrează în parteneriat cu Bisericile creştine.

Pe jumătate creştin

Raportul este bazat pe un sondaj reprezentativ privind 7.000 de adulţi. În general raportul a găsit o scindare între credinţa personală şi implicarea într-o Biserică. Mulţi britanici se declară creştini, şi un procent ridicat de persoane spune că se roagă cu un anumit grad de regularitate. Totuşi, aceasta nu se traduce într-o practică religioasă regulată în termenii apartenenţei la o Biserică.

Printre ideile principale se numără următoarele:

– Creştinismul este credinţa predominantă în Marea Britanie, cu 53% dintre adulţi pretinzând că sunt creştini. Alte credinţe întrunesc 6%, şi 39% pretind că nu au nici o religie.

– Cifrele pentru practicanţii activi sunt scăzute, cu 7,6 milioane, 15% din populaţia adultă, care frecventează biserica lunar. Această cifră include 4,9 milioane care merg săptămânal. Dacă se adaugă persoanele care merg ocazional la Biserică – 5 milioane adulţi -, atunci 26% dintre adulţii din Marea Britanie se duc la biserică măcar o dată pe an.

– La nivel regional, printre cei care participă cel puţin o dată pe lună, Irlanda de Nord a avut cel mai înalt nivel de participanţi regulari la biserică, la 45% dintre adulţi. Apoi este o scădere mare până la următorul procentaj, Scoţia având 18%. Anglia urmează cu 14% şi Ţara Galilor la final, cu 12%.

– În Anglia, oraşul Londra iese în evidenţă, cu 20% din populaţia adultă mergând regulat la biserică.

– Două treimi dintre adulţii din Marea Britanie, 32,2 milioane de persoane, nu au în prezent nici o legătură cu biserica, sau cu altă religie. Acest grup este divizat aproape în mod egal între cei care au fost în trecut dar nu mai frecventează de atunci – 16 milioane – şi aceia care nu au fost niciodată în viaţa lor la biserică – 16,2 milioane.

„Această majoritate seculară reprezintă o provocare majoră pentru Biserici”, comentează raportul. Din acest grup studiul a aflat că marea majoritate, 29,3 milioane, „sunt nereceptivi şi închişi în ceea ce priveşte frecventarea bisericii; mersul la biserică nu este pur şi simplu în agenda lor”.

Această provocare este destinată să crească în timp. Persoanele în vârstă sunt mai probabil să aparţină credinţei creştine. Trei sferturi din cei cu vârsta între 65-74 ani, şi 82% din cei peste 75 de ani sunt creştini, comparativ cu media de 53%. Doar o treime dintre cei cu vârsta între 16 şi 34 de ani sunt creştini, şi pentru cei cu vârsta sub 45 cei nereligioşi îi depăşesc ca număr pe creştini. Cei care merg regulat la biserică reprezintă doar 10% din cei cu vârsta cuprinsă între 16-24 ani.

Raportul a arătat, totuşi, că există oportunităţi pentru Biserici, dacă ar reuşi să găsească un mod de a ajunge la cei care sunt deschişi către participare. Conform rezultatelor sondajului, între adulţii care nu au nici o experienţă în a participa la biserică, există 600.000 care sunt deschişi să meargă în viitor. În timp ce din grupul celor care au părăsit biserica există un număr mare, 2,3 milioane, care sunt de asemenea dispuşi să se întoarcă în viitor.

Formarea credinţei

Statele Unite vin de asemenea cu o privire critică asupra statutului religiei, cu publicarea în luna martie a cărţii „Cultura Religioasă”, a lui Stephen Prothero, profesor la Universitatea din Boston. În general, spune el, americanii au un nivel mai înalt de participare la biserică decât în alte state vestice. Cu toate acestea, ei nu o duc prea bine când vine vorba de cunoştinţe religioase.

Cartea citează un număr de sondaje şi alte materiale care arată descoperiri similare celor din Irlanda. Astfel, în timp ce în Statele Unite sunt vândute anual 20 de milioane de biblii, multe persoane nu sunt capabile să îi numească pe autorii Evangheliilor sau unul dintre apostoli. Similar, ei au dificultăţi când sunt rugaţi să enumere cel puţin cinci din cele Zece Porunci. Ignoranţa este chiar mai răspândită când persoanele sunt întrebate despre oricare din religiile necreştine.

Prothero avertizează că incultura religioasă este mai periculoasă decât alte forme de ignoranţă, dat fiind rolul important al religiei în cultură şi ca forţă în lume. Fie că dorim să înţelegem trecutul, sau dezbaterile contemporane întinzându-se de la bioetică la politica externă, trebuie să avem câteva cunoştinţe religioase. Religia, argumentează Prothero, va fi unul dintre „indicatorii cheie ai identităţii” în secolul 21. Pe scurt: Ai nevoie de cultură religioasă dacă vrei să fii un cetăţean eficient.

Când vine vorba despre identificarea cauzelor inculturii religioase, Prothero o atribuie mai multor cauze. În cercurile academice, cultura tinde să fie persistent sceptică faţă de religie, deci atât cărţile scrise cât şi cursurile tind să ignore religia, făcând astfel ca studenţii să nu cunoască rolul religiei. Bisericile de asemenea au avut rolul lor. Educaţia religioasă în ultimele decenii în multe dintre confesiunile creştine a lăsat mult de dorit, neoferind o cunoaştere solidă a Bibliei şi a doctrinei. Părinţii de asemenea sunt criticaţi de Prothero, pentru că nu îşi educă suficient copiii în privinţa religiei.

Unul dintre modurile în care poate fi învinsă incultura religioasă, recomandă Prothero, este concentrarea atenţiei asupra şcolii gimnaziale şi a liceului. Predarea religiei în şcolile publice nu ar trebui să fie văzută ca o încălcare a separării dintre Biserică şi stat. Această predare ar fi de natură civică, nu morală, în măsură să asigure o educaţie de bază în privinţa creştinismului şi a religiilor majore ale lumii. Pe aceia care au terminat deja şcoala, el îi îndeamnă să considere dobândirea de cunoştinţe religioase atât ca o provocare personală cât şi ca o datorie civică. Recomandări care sperăm că vor fi auzite.

2 Comments

  1. Cred ca cel mai eficient mijloc de combatere al ignorantei care ucide sufletul, al inculturii in general si in mod special al inculturii crestin-religioase, este familia, familia traditionala cu valorile ei crestine; exemplul personal al tutorilor, parintilor, profesorilor, predica vieti preotilor!

  2. Sa spunem „NU„, atata timp cat nu e prea tarziu. Caci, cu regret trebuie sa recunoastem ca nici in Romania situatia nu e mai fericita ca in Irlanda, Marea Britanie sau S. U. A. Desi se preda religia in scoli, sunt copii care nu stiu nici Rugaciunea Domnului. Si inca sa mai aud voci care cer desfiintarea religiei si a imaginilor sfinte din institutiile publice! Calculatorul, televizorul, discotecile, revistele de senzatie si mai ales banii sunt astazi idoli puternici, fiind, in realitate, factori notorii de incultura. Oare ce e de facut? … Cred ca ar trebui revitalizat invatamantul, ce s-a degradat lamentabil (in special de cand totul se face cu bani). Daca nu se va pune accent pe criteriul valoric, pe ceea ce intr-adevar da viata frumusetii umane, vom ajunge intr-un abis din care nu vom mai iesi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *