Mai mulţi bătrâni, mai puţini copii

Teme: Analize, Familie, Social.
.
Publicat la 24 aprilie 2007.
Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Bianca Fernea
Sursa: Zenit, 1 aprilie 2007

Bătrânii văd tot mai rar copii.

Ultimele proiecţii demografice indică pentru următoarele decenii o accentuată creştere a numărului de persoane în vârstă. În 13 martie 2007, Diviziunea pentru Populaţie a Naţiunilor Unite a publicat „Perspective asupra Populaţiei Lumii: Revizuirea din 2006”.

Este vorba de ultima ediţie a proiecţiilor demografice bienale ale Naţiunilor Unite, care estimează pentru 2050 o populaţie mondială de 9,2 miliarde de persoane, faţă de actualele 6,7 miliarde. Creşterea va veni de la ţările mai puţin dezvoltate, de la care se prevede o creştere demografică de la 5,4 miliarde în 2007, la 7,9 miliarde în 2050. Raportul se referă la previziuni, diferenţiind şi între estimările înalte, medii şi joase relativ la tendinţele demografice. Estimarea celor 9,2 miliarde corespunde de fapt proiecţiilor medii.

Conform raportului, populaţia naţiunilor avansate din punct de vedere economic ar trebui să rămână în mare neschimbată la 1,2 miliarde. Ea ar fi de fapt în scădere dacă nu ar exista imigraţia. Naţiunile Unite calculează că va fi o migraţie netă, din ţările în curs de dezvoltare în cele dezvoltate, de circa 2,3 miliarde de persoane pe an.

În toate ţările, totuşi, până în 2050 vârsta medie va fi semnificativ mai ridicată. Nu mai puţin de jumătate din creşterea prevăzută între 2005 şi 2050 se aşteaptă să derive din creşterea populaţiei cu vârsta peste 60. Dimpotrivă, numărul persoanelor mai mici de 15 ani va scădea uşor. Îmbătrânirea va fi însemnată în mod special în regiunile dezvoltate, în care populaţia cu vârsta mai mare de 60 de ani ar trebui să treacă de la 245 milioane la aproape 406 milioane.

După previziunile din „Revizuirea din 2006”, ratele de fertilitate vor continua să scadă în ţările în curs de dezvoltare. Studiul prevede o scădere de la 2,75 copii per femeie în 2005-2010 la 2,05 în 2040-2050. Această tendinţă va fi şi mai mult însemnată în grupul celor 50 de ţări mai puţin dezvoltate, în care scăderea ar trebui să treacă de la rata actuală de 4,63 copii per femeie la doar 2,50 copii per femeie.

Proiecţiile nivelelor demografice din 2050 s-ar putea arăta, totuşi, supraestimate relativ la nivelele reale. Naţiunile Unite subliniază că cifra de 9,2 miliarde de persoane presupune ca multe ţări cu nivele ridicate ale răspândirii SIDA să furnizeze cu succes cure antiretrovirale. Pe baza acestei ipoteze, şi cu o previziune a scăderii incidenţei HIV/SIDA, raportul „Revizuirea din 2006” reduce cu 32 milioane numărul morţilor estimate pentru 2050, faţă de documentul „Revizuirea din 2004”.

De la explozie la cădere

Doar cu câţiva ani în urmă, chestiunea demografică era centrată pe ameninţarea unei explozii a numărului de naşteri. Aceste temeri, care s-au dovedit apoi exagerate, au dus la diverse tipuri de abuzuri, între care sterilizările forţate şi avorturile. Astăzi, în schimb, „Revizuirea din 2006” afirmă că populaţia mondială se găseşte în mijlocul unei „transformări inedite” prin trecerea de la o situaţie cu mortalitate ridicată şi fertilitate ridicată la o situaţie cu mortalitate scăzută şi fertilitate scăzută.

Până în 2045, numărul persoanelor cu vârsta peste 60 ar trebui să depăşească, pentru prima dată în istorie, numărul celor mai mici de 15 ani. Raportul observă că în Europa, toate ţările mai puţin Albania, Irlanda şi Moldova au deja o vârstă medie mai mare de 34 de ani, în timp ce 12 ţări sau zone ale continentului au vârsta medie mai mare de 40 de ani. Japonia are populaţia cea mai vârstnică din lume, cu o vârstă medie, raportată la 2005, de aproape 43 de ani.

În 2050 continua îmbătrânire a populaţiei va face ca, după estimările medii, toate Ţările dezvoltate să aibă vârsta medie mai mare de 40 de ani. În timp ce în Japonia, la acea dată, ar trebui să se ajungă la o vârstă medie de 55 de ani. În acest timp, populaţiile din Asia, America Latină şi Caraibe vor suferi o îmbătrânire mai rapidă faţă de regiunile dezvoltate, din cauza unei diminuări a fertilităţii derivată din programele de planificare familiară.

Dacă la aceasta se adaugă creşterea demografică din multe ţări în curs de dezvoltare, înseamnă că în timp ce în 2005 aproximativ 64% din persoanele mai în vârstă trăiau în ţări în curs de dezvoltare, pentru 2050 se prevede că aproape 80% din cei peste 60 de ani vor trăi în ţările dezvoltate. În 37 din 49 de ţări în curs de dezvoltare asiatice, vârsta medie ar trebui să crească cu cel puţin 12 ani între 2005 şi 2050, pentru a se ajunge la o vârstă medie mai mare de 40 de ani în 23 de ţări asiatice, între care şi China.

În America Latină şi Caraibe, se estimează o creştere a vârstei medii cu mai mult de 12 ani, pentru 32 din 37 de state din zonă. Şi până în 2050, 21 de ţări din regiune, între care Brazilia şi Mexic, ar trebui să atingă o vârstă medie mai mare de 40 de ani. Dimpotrivă, îmbătrânirea în Africa e prevăzută cu valori mai modeste. În 2050, se prevede că un sfert din populaţia din Asia, America Latină, Caraibe, America de Nord şi Oceania, va avea peste 60 de ani. În Europa, populaţia mai în vârstă ar trebui să ajungă la 35% din populaţie, în timp ce în Africa acest procent este estimat la puţin peste 10%.

Presiuni economice

Toate acestea vor produce o semnificativă reducere a populaţiei apte de muncă, cu o paralelă reducere a încasărilor fiscale destinate pensiilor. Indicele de dependenţă – raportul între populaţia între 15 şi 64 de ani şi suma dintre copii şi cei peste 65 de ani – va începe să scadă după 2010 în Europa, America de Nord şi Oceania; după 2015 în Asia, şi după 2050 în America Latină şi Caraibe. Pentru 2050 Europa va înregistra indicele cel mai scăzut de dependenţă, cu 1,4 persoane la vârsta activă pentru fiecare persoană dependentă. În alte regiuni sunt prevăzuţi indici care variază de la 1,6 din America de Nord, la 1,9 din Africa.

O tot mai mare atenţie este dedicată provocărilor economice derivate din îmbătrânirea demografică. În 13 martie, cotidianul londonez Financial Times a publicat un articol despre problemele din Singapore. Această ţară, cu succesele sale în domeniul economic, ar trebui să fie în măsură să administreze un număr crescând de vârstnici. A reuşit şi să evite nevoia de a susţine un costisitor sistem de asistenţă. Cu toate acestea, până în 2030, Singapore va avea un sfert din populaţia sa cu vârsta peste 65 de ani. Cu un ridicat număr de lucrători vârstnici angajaţi în munci cu retribuţii scăzute şi cu perspectiva de a avea doar 2,2 lucrători – faţă de 10 în 2000 – care să susţină fiecare vârstnic, şi diferenţa de venit dintre bogaţi şi săraci este destinată să crească.

Imigraţia este adesea propusă ca una dintre soluţiile pentru a uşura presiunile economice derivate din îmbătrânirea populaţiei, dar potrivit unei analize recente, ar putea să nu fie de atât de mare ajutor. Profesorul de la Harvard Martin Feldstein, scriind în Financial Times din 14 decembrie anul trecut, a luat spre examinare situaţia din Spania. El şi-a bazat comentariile pe prevăzutul declin în raportul dintre lucrători şi pensionari. Astăzi, acest raport este de 4,5 la 1, în timp ce în 2050 acesta este prevăzut la 2 la 1. Feldstein a observat că costurile pensiilor publice sunt estimate în creştere de la actualul 8,4% din produsul intern brut, la 15,7% în 2050.

Cele 2 milioane de lucrători adiţionali, proveniţi din imigraţie, potrivit lui Feldstein, ar duce la o creştere de 6% a PIB. Cu toate acestea, cel puţin jumătate din această creştere va fi consumată de imigranţii înşişi şi de familiile lor. Scăzând beneficiile destinate imigranţilor înşişi, venitul adiţional care ar ajuta la plătirea pensiilor ar fi deci de doar 2% din PIB.

În 5 aprilie, Arhiepiscopul Celestino Migliore, observator permanent al Sfântului Scaun la Naţiunile Unite, a intervenit în cadrul unei sesiuni a Comisiei Naţiunilor Unite pentru populaţie şi dezvoltare (UNDP) din Consiliul economic şi social. Potrivit înaltului prelat, politicile demografice radicale ale ultimilor ani au provocat grave probleme din cauza scăderii ratelor natalităţii. „Dacă dorim ca dezvoltarea populaţiilor mondiale să poată fi susţinută şi sănătoasă, asemenea politici vor trebui să fie înlocuite de acţiuni centrate într-adevăr asupra omului”, a susţinut el.

O adevărată provocare pentru o lume care continuă să îmbătrânească rapid.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *