Tot mai multe familii fără tată

Print Friendly, PDF & Email

Autor: pr. John Flynn
Traducere: Bianca Fernea
Sursa: Zenit

Copile, iată-l pe tatăl tău!

Crăciunul este o perioadă petrecută de obicei în familie, dar un număr tot mai mare de copii nici măcar nu îşi cunosc proprii părinţi. Unele ţări prevăd anonimatul pentru donatorii de spermă destinată fecundării in vitro (FIV), împiedicând astfel copiii care se nasc să cunoască identitatea propriului tată.

Un exemplu elocvent al suferinţei care derivă din acest fapt este dat de cazul Katrinei Clark. Washington Post din 17 decembrie 2007 relatează povestea acestei studente de la Universitatea din Gallaudet care la vârsta de 18 ani nu putuse încă să cunoască jumătate din propriile origini.

Clark a fost concepută datorită spermei unui donator anonim atunci când mamei, la vârsta de 32 de ani, i s-a făcut teamă că va nu putea întemeia o familie în alt mod. După cum a explicat studenta, dezbaterea asupra FIV se concentrează doar asupra adulţilor, trezind simpatia faţă de cei care doresc şi încearcă să aibă copii. Cu toate acestea, mulţi dintre copiii născuţi prin FIV suferă de probleme emoţionale.

„Este o atitudine ipocrită cea a părinţilor şi a medicilor care cred că rădăcinile biologice nu vor fi importante pentru „produsele” serviciilor băncilor de spermă, când tocmai dorinţa unui raport biologic este cea care aduce clienţii la astfel de bănci”, a afirmat ea. Căutările lui Clark au dus la descoperirea propriului tată biologic, dar mulţi alţi copii născuţi prin FIV nu sunt atât de norocoşi.

Problematici ulterioare derivate din anonimatul donatorilor au fost examinate într-un articol publicat în cotidianul australian Daily Telegraph din 27 septembrie. Descriind situaţia din Statele Unite, articolul povesteşte despre Justin Senk, din Colorado, care la vârsta de 15 ani a descoperit că a fost conceput cu spermă donată.

Căutările succesive făcute de Senk l-au dus la tulburătoarea descoperire că avea patru fraţi şi surori care locuiau pe o rază de 25 km. Cu sperma tatălui, a cărui identitate rămâne încă necunoscută, au fost concepuţi cinci copii, născuţi din trei mame supuse fecundării in vitro în aceeaşi clinică. Un alt caz s-a verificat în Virginia, unde 11 femei au avut copii concepuţi cu sperma aceluiaşi donator.

Întorcându-ne în Australia, Daily Telegraph calculează că doar circa 30% dintre copiii concepuţi cu spermă donată cunosc identitatea propriului tată. În 11 august, Associated Press a relatat despre un sit web, Donor Sibling Registry, care a fost deschis în Statele Unite cu scopul de a-i ajuta pe copiii donatorilor anonimi să îşi identifice proprii părinţi.

Riscul pentru sănătate

Situl web a ajutat-o, de exemplu, pe Michelle Jorgenson să descopere că sperma utilizată de ea, pe lângă că a dat viaţă fiicei sale Cheyenne, a produs alţi şase copii, dintre care doi sunt afectaţi de autism, în timp ce alţii doi dau semne de deficienţe senzoriale. Situl a fost realizat de Wendy Kramer în scopul de a-l ajuta pe fiul său Ryan, conceput cu spermă donată, să îşi găsească proprii fraţi.

Potrivit Associated Press, situl a devenit un punct de referinţă şi pentru cei care caută informaţii despre grave patologii medicale. „Unele persoane caută pe situl nostru proprii fraţi pentru că copiii lor au probleme de sănătate, şi nici măcar în cazuri de urgenţă băncile de spermă nu facilitează vreun contact, ceea ce este destul de frustrant”, a afirmat Kramer.

Cu câteva luni înainte, New York Times a făcut referire la un alt caz, al unui donator de spermă care a transmis grave boli genetice la cinci copii aparţinând la patru cupluri diferite. Articolul, publicat în 19 mai, observă că nu este posibil să se cunoască numărul exact de copii născuţi din sperma acelui bărbat. Aceşti copii, toţi din Michigan, sunt lipsiţi de neutrofile, un tip de globule albe. Aceasta înseamnă că sunt foarte vulnerabili la infecţii şi la riscul de leucemie. Există o probabilitate de 50% ca aceşti copii să transmită la rândul lor defectul genetic la proprii urmaşi.

Taţii nu sunt importanţi?

A nu cunoaşte identitatea propriului tată biologic generează deja în sine probleme semnificative. Cea mai mare parte a copiilor care caută identitatea propriului tată cresc oricum într-o familie în care este prezentă o figură paternă, chiar dacă nu cea biologică. Totuşi, creşte presiunea directă pentru a se permite recurgerea la fecundarea in vitro chiar şi femeilor singure.

Un raport recent din Marea Britanie recomandă o ulterioară deschidere legislativă în acest sens. După ce a desfăşurat o investigaţie pe această temă, o comisie numită de guvern a emis unele recomandări referitoare la normativa care reglementează clinicile pentru reproducere, după cum a raportat BBC în 14 decembrie. Parlamentul va trebui acum să discute propunerile. Una dintre recomandări prevede exonerarea clinicilor de obligaţia de a cere prezenţa tatălui pentru luarea deciziei de supunere la fecundarea in vitro. Dacă această recomandare ar fi adoptată, centrele de fertilitate nu vor mai putea refuza acest tip de tratament cuplurilor de lesbiene şi femeilor singure.

O altă recomandare este de a li se recunoaşte din punct de vedere legal statutul de „părinţi” ambilor parteneri din cuplurile homosexuale. Josephine Quintavalle, în Comentariu asupra eticii reproducerii, a criticat eventualitatea eliminării exigenţei prezenţei tatălui. „Este o eventualitate îngrijorătoare cu privire la rolul bărbatului”, a declarat pentru BBC. „Putem doar spera ca Parlamentul să respingă cu înţelepciune absurda propunere de a neglija exigenţa ca un fiu să aibă un tată”.

În orice caz, cu toate că clinicile ar fi obligate să evalueze dacă un tratament de FIV poate fi efectuat în absenţa tatălui, o interdicţie propriu-zisă pentru femeile singure nu există. În ultimii ani, numărul femeilor singure care au conceput datorită FIV a crescut simţitor, potrivit cotidianului Telegraph din Londra, din 8 octombrie. În 2005, 156 de femei lesbiene au fost supuse la FIV, comparativ cu cele doar 36 de cazuri din 2000. Numărul total de femei singure care au recurs la tehnicile de fecundare in vitro a crescut de la 215 la 536 în acelaşi interval de timp.

În 10 iulie, un articol din cotidianul Scotsman s-a oprit asupra problemei necesităţii copiilor născuţi prin FIV de a avea un tată, scoţând în evidenţă unele reflecţii critice. „A permite femeilor singure şi cuplurilor de lesbiene să se supună la fecundarea in vitro înseamnă a permite în mod deliberat să se dea naştere la copii privaţi de tatăl de care au nevoie şi, în cazurile cuplurilor de lesbiene, să fie expuşi la riscul de a fi limitaţi la o stare de permanentă privare de paternitate”, observă Norman Wells, directorul organizaţiei Family Education.

Nici o limită

Alte preocupări privesc o declaraţie apărută în Marea Britanie, potrivit căreia femeile cu vârsta peste 50 şi 60 ani nu ar trebui să fie excluse de tratamentele cu FIV din cauza vârstei lor. Propunerea a fost făcută de Lord Richard Harries în cadrul unui interviu publicat în 14 octombrie în cotidianul londonez Times. Harries, Episcop anglican emerit de Oxford, este acum preşedinte provizoriu al Autorităţii pentru Embriologie şi Fertilizare Umană.

În prezent Serviciul sanitar naţional britanic nu finanţează tratamente de fecundare in vitro pentru femeile care au depăşit vârsta de 40 de ani. Cu toate acestea, potrivit lui Harries, vârsta înaintată nu este un motiv suficient pentru a justifica excluderea unor pacienţi. Cu câteva luni în urmă, medicul italian Severino Antinori a ajutat o femeie de 62 de ani să aibă un fiu, conform ediţiei din 8 iulie a cotidianului Times. Patricia Rashbrook a doborât orice record şi a devenit cea mai în vârstă mamă din Anglia.

Mai mult de 20 de copii pe an se nasc din femei cu vârsta peste 50 de ani, potrivit cotidianului Guardian din 8 mai. În total, în anul 2002, 96 de femei de peste 50 de ani au fost supuse la FIV în clinicile de fertilitate în Marea Britanie. 25% dintre acestea au rămas însărcinate datorită tehnicilor de fecundare in vitro.

Acest mod de a concepe fiinţe umane nu este etic. „Tehnicile care provoacă o disociere a părinţilor… sunt grav neoneste”, afirmă Catehismul Bisericii Catolice la n. 2376. „Aceste tehnici… lezează dreptul copilului de a se naşte dintr-un tată şi dintr-o mamă pe care să-i cunoască şi care să fie legaţi între ei prin căsătorie”. Un copil este un dar, se explică la nr. 2378, şi „nu poate fi considerat ca un obiect de proprietate, situaţie la care ar duce recunoaşterea unui pretins ‘drept la copil'”. Precepte tot mai ignorate, cu grele consecinţe pentru un număr tot mai mare de copii.

Posted in Analize, Familie, Social.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *