Numărul de naşteri este în picaj liber

Print Friendly, PDF & Email

Autor: Zenit
Traducere: Claudia Prăjescu
Sursa: Zenit.org, mai 2006

Nu mai vrem copii...
De ce?

Într-un mesaj trimis pe 28 aprilie participanţilor la o întâlnire a Academiei Pontificale pentru Ştiinţe Sociale, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre o „nevoie urgentă” de reflecţie asupra situaţiei demografice. Papa a amintit faptul că experţii în domeniu sunt de acord asupra faptului că creşterea speranţei de viaţă este însoţită de o scădere a natalităţii. Societăţile îmbătrânesc şi „multe naţiuni sau grupuri de naţiuni duc lipsa unui număr suficient de tineri pentru a reînnoi populaţia lor”, scrie Sfântul Părinte.

Atenţia se concentrează din ce în ce mai mult pe consecinţele sociale şi economice ale numărului prea mic de nou-născuţi. În numărul din 30 aprilie, publicaţia New York Times a discutat cazul Ogama, un sat din Japonia care a ajuns să fie locuit de doar opt bătrâni. Oficialităţile au decis să evacueze locul pentru a-l vinde unei companii ce-l va transforma în depozit de deşeuri.

Cu 60 de ani în urmă satul avea în jur de 30 de gospodării, fiecare cu 8-9 locatari. Ogama aparţine de municipalitatea din Monzen, care cuprinde 140 de sate, 40% dintre acestea având sub 10 gospodării, locuite în cea mai mare parte de oameni în vârstă, a mai observat articolul. În ziua de 2 mai, Reuters a anunţat că guvernul japonez intenţionează să aprobe spoturi publicitare pentru agenţiile matrimoniale, în speranţa că astfel va încuraja căsătoriile şi un număr mai mare de naşteri. Date de la Ministerul Sănătăţii din Japonia arată că media de vârstă a femeilor la prima căsătorie a crescut la 27,8 ani, comparativ cu 25,8 în 1988.

Miercuri, 3 mai, ziarul Guardian din Marea Britanie a relatat despre scăderea natalităţii în Europa. Raportul a venit a doua zi după ce guvernul german a hotărât să crească stimulentul financiar meniţi să încurajeze cuplurile să aibă mai mulţi copii. Măsurile luate includ scăderea taxelor, mai multe grădiniţe şi fonduri de la guvern care să le permită taţilor să îşi ia concediu după naştere. Articolul comentează însă că alocarea de fonduri s-ar putea să fie insuficientă pentru a rezolva problema. Germania cheltuieşte deja 3,1% din produsul intern brut pentru familii şi copii, cu mult peste media de 2,1% pentru ţările din Uniunea Europeană.

În scădere

Creşterea fondurilor a venit după ce opinia publică a fost şocată de statisticile oficiale publicate în martie, statistici care arătau că în anul precedent în Germania s-au născut între 680.000 şi 690.000 de copii. Aceasta înseamnă mai puţin decât în ultimul an al celui de-al doilea război mondial, după cum observa Rolf Wenkel într-un articol publicat pe 16 martie în Deutsche Welle. „Am eşuat complet în a reacţiona la faptul că rata natalităţii în Germania a scăzut într-un ritm galopant în ultimii 30 de ani”, a susţinut Wenkel.

Ziarul Guardian a publicat în 2 mai rezultatele unui sondaj făcut în Marea Britanie care arată că oamenii se simt obligaţi să amâne viaţa de familie din cauza presiunilor carierei şi a dificultăţii tot mai mari de a găsi un partener. Aproximativ 20% din femeile britanice ajung la sfârşitul perioadei de viaţă fertilă fără a avea copii, conform Biroului Naţional de Statistică din Marea Britanie. Aceasta în comparaţie cu un procentaj de 10% în anii 1940. De asemenea, rata fertilităţii în 2004 în Marea Britanie a fost de 1,77 copii la o femeie, cu mult sub maximul de 2,95 copii atins în anii 1960.

Comentând rezultatele sondajului, Libby Brooks a arătat că un alt motiv cheie menţionat cu privire la natalitatea scăzută este acela că cuplurile nu mai stau împreună la fel ca în trecut. „Principiile moderne de autonomie şi independenţă” pot fi o piedică în formarea de căsătorii stabile şi în acceptarea gravidităţii, afirmă Brooks.

Franţa, în schimb, stă relativ mai bine. Pe 26 aprilie, Reuters relata că media de 1,9 copii la o femeie situează Franţa pe locul doi în Uniunea Europeană (după Irlanda cu 1,99). Cu toate acestea, nici una din cele 25 de ţări din UE nu atinge rata de 2,1 necesară pentru a menţine nivelul actual al populaţiei. Guvernul francez doreşte o mai mare creştere a numărului de copii. În septembrie 2005, primul ministru Dominique de Villepin a afirmat că rata naşterilor este insuficientă pentru a asigura o populaţie stabilă şi a anunţat noi stimulente financiare pentru a avea copii.

Efecte pe termen lung

Nu este surprinzător faptul că se aşteaptă ca populaţia europeană sa scadă în continuare. Detalii au apărut recent în buletinul Statistics in Focus (3/2006), o publicaţie a Eurostat, agenţia de statistică a UE. Buletinul conţine o multitudine de previziuni, în funcţie de cum evoluează ratele fertilităţii şi de câţi imigranţi sunt admişi în ţările din UE. Publicaţia afirmă că „în toate variantele rata mortalităţii va depăşi rata natalităţii şi migraţia va amâna scăderea populaţiei doar temporar”.

Populaţia va îmbătrâni semnificativ. În 2004 exista o persoană nelucrătoare în vârstă la fiecare patru persoane care lucrau. Până în 2050 raportul va fi o persoană inactivă la fiecare două persoane care lucrează. În plus, se aşteaptă ca numărul de persoane cu vârsta peste 80 de ani aproape să se tripleze, ridicându-se de la 18 milioane în 2004 la aproape 50 de milioane în 2051. Chiar şi nivele relativ ridicate ale imigraţiei nu vor putea rezolva această problemă. Presupunând un număr de imigranţi de 40 de milioane până în 2050, populaţia activă din Uniunea Europeană ar scădea la 52 de milioane până la acea dată. Populaţia totală va scădea cu 7 milioane.

O carte recent publicată a examinat unele dintre implicaţiile acestor schimbări. „The Baby Bust: Who Will Do the Work? Who Will Pay the Taxes?” – „Colapsul nou-născuţilor: Cine va munci? Cine va plăti taxele?” este editată de Fred Harris. În capitolul lor dedicat Europei, Hans-Peter Kohler, Francesco Billari şi José Antonio Ortega observă că schimbările demografice vor avea efecte sociale profunde. Mai puţini copii în familii şi numărul ridicat de familii fără copii vor diminua potenţialul legăturilor familiale de a oferi sprijin social şi economic. După o analiză detaliată a cauzelor fertilităţii scăzute, autorii îşi exprimă îndoielile cu privire la succesul stimulentelor date de guvern pentru a încuraja mai multe naşteri. Există o legătură pozitivă între comportamentul reproductiv şi o serie de politici, însă aceasta este slabă şi impactul se vede cu întârziere.

O Rusie care se micşorează

Fertilitatea scăzută nu se limitează numai la Uniunea Europeană. În prima jumătate a anului 2005, populaţia rusă s-a restrâns cu 400.000, după cum raporta Financial Time din Londra la 21 aprilie. Numărul de copii la o femeie a scăzut de la 2,19 în 1986-1987 la 1,17 în 1999. De atunci a crescut la 1,3. Situaţia este agravată de scăderea numărului de căsătorii şi de creşterea ratei de divorţuri. În plus, bărbaţii ruşi au o speranţă de viaţă de puţin sub 60 de ani. Drept urmare, se prevede că populaţia de 146 milioane din 2000 ar putea să scadă la numai 100 de milioane până la jumătatea secolului.

Chiar şi ţările cu tradiţie în a avea un număr mare de copii se confruntă cu o coborâre dramatică a nivelului natalităţii. Cu câteva zeci de ani în urmă, femeile din Mexic aveau în medie familii cu aproape 7 copii, însă acest număr a ajuns la puţin peste 2 în ziua de astăzi, a relatat Wall Street Journal în 28 aprilie. Pe lângă alte consecinţe, această micşorare a natalităţii poate reduce în viitor numărul de mexicani care intră în Statele Unite. În prezent sunt milioane de mexicani cu vârste cuprinse între 20 şi 40 de ani care caută de lucru. Până în 2050, vârsta medie a populaţiei Mexicului, acum de 25, va urca la 42, a relatat Wall Street Journal, citând date de la Divizia pentru Populaţie a Naţiunilor Unite. Statele Unite au în acest moment o vârstă medie de 36 de ani, care va creşte probabil la 41 până la jumătatea secolului.

În mesajul său, Papa Benedict al XVI-lea a remarcat că la baza natalităţii scăzute stau cauze multiple şi complexe. Însă, în timp ce aceste cauze sunt adesea economice şi sociale, „rădăcinile fundamentale pot fi privite ca fiind morale şi spirituale”. Există, a adăugat Sfântul Părinte, „un deficit îngrijorător de credinţă, speranţă şi, desigur, iubire”. Un deficit care nu poate fi rezolvat cu uşurinţă de politici economice.

Posted in Analize, Bioetică, Familie.

3 Comments

  1. La noi cred ca numarul nasterilor este mare, sunt foarte multe familii cu cate 10-14 copii, majoritatea famililor de penticostali si tigani sunt formate din 12-16 membrii (parinti + copii). Nu pea sunt de acord cu acest lucru deoarece nu au posibilitatea de ai educa si creste cum trebuie si nici bani, acesti copii se cresc uni pe altii, este ceva de neimaginat. Eu locuiesc la casa si am foarte multi vecini penticostali, treaba lor, fiecare cu religia lui dar mai mare pacat e sa faci copii pe care sa-i chinui. Printre ei sunt care sunt in clasa a saptea, desi au 16 ani si nici macar sa desparta cuvinte in silabe nu sunt in stare. Sunt casatorita, inca nu am copii dar cu venitul de acuma doi copii voi face, daca venitul se mareste, atunci cu siguranta ca o sa fac mai multi copii. Am observat un lucru foarte interesant, acele persoane care isi permit sa creasca copii in conditii bune nu pot face copii. Oare unde e dreptatea? Eu nu am copil pentru ca inca nu am ramas insarcinata desi incercam de un an de zile, si altele care nu-si doresc copii nu stiu cum reusesc dar, reusesc.

  2. acest text merita sa fie completat cu situatia natalitatii in Romania
    – la tot pasul vedem mame cu copii mici
    – au acceptat sa aduca pe lume copii, mame de toate varstele, si tinere (18-25 de ani), dar si mai putin tinere (25-40 de ani)
    – chiar daca este vorba de copilul unic al familiei, pentru el a fost preferata aceasta perioada
    – si trebuie sa recunoastem ca nu atat din „credinta, speranta si iubire„, cal mai ales din considerente economice

  3. Autoritatile, Biserica, oamenii se plang ca natalitatea a scazut drastic, dar nimeni nu face nimic pt a incuraja casatoriile. Principala cauza in Romania e lipsa unei locuinte (cat de mici). In Romania doi tineri care vor sa se casatoreasca intampina o sumedenie de impedimente (bani, casa, parinti, etc.) dar cel al locuintei nu se chinuie nimeni sa o rezolve. ANL-ul nu costruieste decat intr-un sector (6) si acele locuinte sunt date dupa criteriul cine pe cine cunoaste sau cine are bani de „comision„, asa ca sa nu mai comentam doar ca sa ne aflam in treaba ca „tinerii din ziua de azi nu mai stiu ce e aia familie si ca nu mai vor copii, ca sunt egoisti „. Problema nu e a tinerilor ci a autoritatilor si a societatii care nu ia atitudine in sensul asta. Va multumesc PS: Fac parte din tinerii care vor sa se casatoreasca dar nu au unde sta si nici posibilitati de a cumpara un apartament care costa o avere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *