Comentarii la: Editorial: Să ne încordăm auzul http://lumea.catholica.ro/2006/04/editorial-sa-ne-incordam-auzul/ revistă electronică Mon, 30 Jan 2012 16:04:02 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 De către: Mezei Iulian (Blaj, jud.Alba) http://lumea.catholica.ro/2006/04/editorial-sa-ne-incordam-auzul/comment-page-1/#comment-157 Mezei Iulian (Blaj, jud.Alba) Sun, 30 Apr 2006 00:00:00 +0000 #comment-157 Buna ziua! Am 14 ani, sunt catolic. M-a impresionat foarte mult articolul, si mai ales m-am regasit in el. Si eu traiesc intr-o ``mare tacere`` si intr-o ``mare trecere``, cum spunea Blaga. Marea mea tacere imi vorbeste despre Dumnezeu, despre smerenie si lucruri care se ridica deasupra mitocaniei pe care o observ de ceva vreme. Pentru mine Papa Ioan Paul al 2-lea este un model de viata si de omenie. (Eu nu aud, Asta este ``tacerea``mea!) Dar ``tacerea``mea vorbeste puternic, ea mi-a dat talentul pentru pictura (si arta in general!), si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu, stiu ca acesta e drumul pe care mi-l arata sa pasesc! As vrea sa va trimit, daca imi permiteti o poezioara pe care am scris-o zilele acestea: Imi plec genunchiul, Pe piatra lumii, Pe sufletul de piatra al lumii, Ca sa privesc in ochii Tai, Ca intr-o mare de lumina. Imi plec genunchiul, si stiu, Ca o mare de bunatate Se revarsa asupra mea Din ochii Tai. Imi plec genunchiul pe stanca lumii Si Te rog, Doamne: Apara-ma, arata-mi cararea! . Scuzati-ma daca am facut ``galagie``! Cu mult respect, Iulian Mezei <!--ID-90--> Buna ziua!
Am 14 ani, sunt catolic. M-a impresionat foarte mult articolul, si mai ales m-am regasit in el. Si eu traiesc intr-o “mare tacere“ si intr-o “mare trecere“, cum spunea Blaga. Marea mea tacere imi vorbeste despre Dumnezeu, despre smerenie si lucruri care se ridica deasupra mitocaniei pe care o observ de ceva vreme. Pentru mine Papa Ioan Paul al 2-lea este un model de viata si de omenie. (Eu nu aud, Asta este “tacerea“mea!) Dar “tacerea“mea vorbeste puternic, ea mi-a dat talentul pentru pictura (si arta in general!), si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu, stiu ca acesta e drumul pe care mi-l arata sa pasesc! As vrea sa va trimit, daca imi permiteti o poezioara pe care am scris-o zilele acestea:

Imi plec genunchiul,
Pe piatra lumii,
Pe sufletul de piatra
al lumii,
Ca sa privesc in ochii Tai,
Ca intr-o mare de lumina.
Imi plec genunchiul, si stiu,
Ca o mare de bunatate
Se revarsa asupra mea
Din ochii Tai.
Imi plec genunchiul pe stanca lumii
Si Te rog, Doamne:
Apara-ma, arata-mi cararea! .

Scuzati-ma daca am facut “galagie“!
Cu mult respect,
Iulian Mezei

]]>