Apr
2006Are purgatoriul fundamente scripturistice?
Teme: Apologetică, Biblic.
6.679 afişări.
Autor: Christine Pinheiro şi Kenneth J. Howell
Traducere: Radu Capan
Sursa: The Rock, noiembrie 2005
Rai... Iad... Purgatoriu?
CATOLICUL: Din păcate prietenul tău catolic merge mai mult pe vorbe auzite cine ştie unde, decât pe o cunoaştere solidă. Biserica Catolică nu a renunţat la credinţa în purgatoriu deoarece purgatoriul este o dogmă de credinţă, sau ceea ce putem numi doctrină de fide.
CRITICUL: M-am gândit eu. Dar aici apare o problemă mare pentru mine. Biserica Catolică pretinde că urmează învăţăturile Bibliei. Totuşi, eu nu găsesc nici o menţiune despre purgatoriu în Scriptură.
CATOLICUL: Înainte să îţi indic câteva trimiteri biblice, spune-mi cum înţelegi învăţătura catolică despre purgatoriu, deoarece există adesea înţelegeri greşite.
CRITICUL: Purgatoriul este ca o a doua şansă pentru oamenii care nu au fost buni discipoli ai lui Isus în această lume. Dacă nu l-au urmat pe când trăiau, atunci pot să scape de păcate în purgatoriu şi să meargă în rai. Văd purgatoriul ca o altă dovadă a dependenţei catolice de operele bune ca mijloace de mântuire. Purgatoriul nu este nici rai şi nici iad, ci o stare “între” în care oamenii sunt pedepsiţi pentru greşelile lor făcute în timpul vieţii şi care nu au fost iertate.
CATOLICUL: Ceea ce înţelegi tu despre purgatoriu nu este ceea ce învaţă Biserica Catolică. Vei fi poate surprins să afli că Biserica face foarte puţine afirmaţii despre ce este purgatoriul. Secţiunile din Catehismul Bisericii Catolice dedicate temei sunt foarte scurte. Cea mai importantă declaraţie este aceasta: “Cei care mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu dar imperfect purificaţi, deşi sunt siguri de mântuirea veşnică, suferă după moarte o purificare ca să dobândească sfinţenia necesară pentru a intra în bucuria cerului” (articolul 1030). Vezi deci, purgatoriul nu este o a doua şansă după această viaţă. Este doar pentru cei care “mor în harul şi prietenia lui Dumnezeu”.
CRITICUL: Ce înseamnă să “mori în harul şi prietenia lui Dumnezeu?” La Romani 10,9 citim că dacă crezi în Domnul Isus Cristos, vei fi mântuit. Nu spune nimic despre un proces de purificare după moarte. Toată sfinţenia de care avem nevoie pentru a intra în rai stă în Cristos. Dacă credem în El, vom fi mântuiţi.
CATOLICUL: Expresia “a muri în harul lui Dumnezeu” este un alt fel de a spune că atunci când murim trebuie să avem credinţă în Cristos, după cum se spune la Romani 10,9. Dar Paul nu a intenţionat ca cuvintele lui din acest text să fie scoase din context. Trebuie să interpretăm un text din Biblie în lumina întregii Biblii.
CRITICUL: Sunt de acord, dar în Biblie nu există nici un cuvânt despre purgatoriu.
CATOLICUL: Citeşte 1Corinteni 3,14-15: “Dacă lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va rămâne, va lua plată. Dacă lucrul cuiva se va arde, el va fi păgubit; el însă se va mântui, dar aşa ca prin foc”. Vezi, cuvântul latin purgatorius înseamnă purgaţie sau ardere prin foc. În aceste versete, Paul se referă la procesul de curăţire prin care un om este mântuit deşi faptele sunt distruse. Aceasta învaţă Biserica Catolică. O persoană care moare şi are încă greşeli personale este împiedicată să intre în rai deoarece nu este complet purificată. Ea trebuie să treacă printr-o perioadă de curăţire pentru a fi complet curată, pentru că nimic necurat nu intră în rai (cf. Apocalipsa 21,27).
CRITICUL: Ai spus că trebuie să interpretăm versetele Bibliei în context, dar ai lăsat afară versetul 13: “Lucrul fiecăruia se va face cunoscut; îl va vădi ziua (Domnului). Pentru că în foc se descoperă, şi focul însuşi va lămuri ce fel este lucrul fiecăruia.” Vezi că vorbeşte despre “ziua”. Aceasta este Ziua Judecăţii, nu starea intermediară a purgatoriului.
CATOLICUL: Desigur, nu ştim cu adevărat la ce zi se referă exact Paul, aşa că ar fi o decizie arbitrară să o limităm la Ziua Judecăţii. Bănuiesc că amândoi credem într-o judecată personală după moarte şi într-o judecată generală la sfârşitul istoriei.
CRITICUL: Da, dar mi se pare mai cu sens să citesc acest verset ca referindu-se la judecata generală. Vorbeşte despre o zi ce aduce lucrările omului la lumină, nu despre un proces de purificare. Chiar dacă acest text s-ar referi la judecata personală, nu demonstrează că noţiunea catolică de purgatoriu ar fi adevărată.
CATOLICUL: Presupunând că textul se referă la judecata personală, ce din ideea de purgatoriu consideri că nu se regăseşte în acest pasaj?
CRITICUL: Ei bine, cel mai evident este faptul că în pasaj nu se face nici o referire la rugăciunea pentru morţi, care este o parte majoră a învăţăturii Bisericii despre purgatoriu.
CATOLICUL: Sunt de acord că aceste versete nu menţionează rugăciunea pentru morţi, dar o fac în schimb alte pasaje din Biblie. Cel mai evident este 2 Macabei 12,40-45. Când Iuda se roagă şi oferă jertfe pentru soldaţii care au murit în bătălie, se spune despre gestul său că este “foarte bun şi cuvios”.
CRITICUL: Carte a doua a Macabeilor nu este inspirată, aşa că nu poţi spune că ea oferă sprijin scripturistic pentru purgatoriu.
CATOLICUL: Va trebui să discutăm cândva despre această afirmaţie despre Macabei, dar cel puţin pasajul indicat arată că chiar şi înainte de Cristos poporul evreu recunoştea nevoia de purificare de păcate după moarte şi credea că rugăciunile şi jertfele celor încă vii pot să ajute la această purificare. Nu Biserica Catolică a inventat această idee.
CRITICUL: Chiar dacă nu Biserica Catolică a inventat această idee, nu înseamnă că ar fi adevărată. Noi suntem acum sub Noul Legământ, aşa că multe dintre preceptele Vechii Legi, precum cele legate de alimente, nu se mai aplică. Această nevoie de purificare după moarte se poate să fie unul dintre aceste precepte.
CATOLICUL: Sunt de acord că nu putem să spunem că tot ceea ce era prezent în iudaism înainte de Cristos se poate aplica stării noastre de după Cristos. Chiar şi aşa, indicaţia din Macabei despre purificarea după moarte nu este un precept, ci o credinţă, aşa că nu intră în aceeaşi categorie cu prescrierile alimentare. Mai mult, Noul Testament indică o continuitate cu această idee. De exemplu, la Matei 12,32 se spune că unii oamenii care păcătuiesc nu vor fi iertaţi “nici în veacul acesta, nici în cel ce va să fie”. Aceasta sugerează că există unele păcate ce vor fi iertate în veacul ce va veni. Dacă nu există purificare după moarte, atunci acest pasaj nu prea are sens.
CRITICUL: Isus nu a vorbit despre o diferenţă între această viaţă şi viaţa următoare; în schimb El făcea distincţie între timpul Vechiului Legământ şi cel al Noului Legământ.
CATOLICUL: Această interpretare nu are sens, deoarece nu se încadrează în contextul versetului. Chiar înainte de acesta, Isus a alungat demoni şi a anunţat că Împărăţia lui Dumnezeu a venit. El spune că Împărăţia lui Dumnezeu este deja prezentă; nu ar avea prea mult sens ca El să se fi referit atunci la împărăţie ca la o “vreme ce va veni”.
CRITICUL: Chiar şi aşa, aceasta ar putea să indice simplul fapt că în momentul morţii noastre suntem purificaţi şi iertaţi. Încercarea menţionată în 1Corinteni 3,14-15 ar putea să fie instantanee. Nu văd nici o dovadă în Biblie că sufletele s-ar afla după moarte într-o stare de existenţă ce nu este nici rai şi nici iad.
CATOLICUL: Biserica nu exclude posibilitatea ca purgatoriul să reprezinte o purificare instantanee, dar găsim dovezi în Biblie în sprijinul ideii că sufletele există într-o anumită stare ce nu este nici rai şi nici iad. Citeşte 1Petru 3,19-20. Aceste versete ne spun că Isus “a propovăduit şi spiritelor aflate în închisoare”. “Închisoarea” nu poate fi raiul, deoarece oamenii de acolo nu au nevoie să le fie predicată Evanghelia. Nu poate fi iadul, deoarece sufletele din iad nu se pot pocăi. Trebuie să fie atunci ceva diferit. După cum vezi, nu este nimic nebiblic în afirmaţia că cei care au murit pot să nu meargă imediat în rai sau în iad.
CRITICUL: Chiar dacă pasajele pe care le-ai citat se referă la o stare diferită de rai sau de iad, nu înseamnă automat că este vorba de purgatoriu, deoarece “spiritele în închisoare” au murit înainte ca jertfa lui Cristos să le deschidă drumul spre rai. Starea despre care se vorbeşte în 1Petru nu este în mod necesar cea din purgatoriu.
CATOLICUL: Este cu siguranţă posibil ca starea menţionată aici, adesea numită “limbul părinţilor”, să fie o stare diferită de cea a purgatoriului, dar cel puţin am stabilit că nu există nimic contrar Scripturii în afirmaţia că cei care au murit se pot afla într-o stare temporară ce nu este nici rai şi nici iad.
CRITICUL: Ei bine, pot înţelege de ce oamenii care au murit înainte de Cristos au fost într-o stare diferită de rai sau iad, dar ideea de purgatoriu mi se pare că este în opoziţie cu iubirea lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne iubeşte cu adevărat, de ce ar vrea ca noi să mergem în purgatoriu şi să suferim pentru păcatele noastre?
CATOLICUL: Dimpotrivă, ideea purgatoriului, când este bine înţeleasă, este pe deplin în conformitate cu iubirea lui Dumnezeu. Dumnezeu ne doreşte perfecţi (cf. Matei 5,48). Dacă nu suntem perfecţi în momentul morţii, vom fi perfecţi după purgatoriu. Ne iubeşte prea mult pentru a ne lăsa să fim mai prejos decât ne-a creat El să fim. Purgatoriul nu indică un Dumnezeu supărat, care caută să dea pedepse creaturilor Sale, ci un Tată iubitor care ne pedepseşte “spre folosul nostru, ca să ne împărtăşim de sfinţenia Lui” (Evrei 12,10).
Articolul următor: « Editorial: Trezirea lui “homo indifferens”Articolul anterior: Cum se văd de la Moscova relaţiile cu catolicii »
Am avut un vis extraodinar imediat dupa o Sf. Liturghie data pentru mortii familiei. Unul din membrii familiei se pare ca mi-a multumit si m-a anuntat f. clar mantuirea sa grabnica (se pare ca prin Isus).
Sunt absolut sigura de existenta purgatoriului…
Felicia
De ce se citeaza din Macabei in timp ce nu este recunoscuta ca adevarata? Nu-mi amintesc ca Isus sa fi citat din Macabei. Faptul ca se aduceau jertfe si rugaciuni mortilor era o idee pagana si Isus nu a preluat-o. Nu inseamna aceasta inchinare la morti?
Cum poate exista purgatoriul cand nici macar nu exista viata dupa moarte. Conceptia aceasta a intrat in crestinism prin influente pagane (a se vedea lucrarea teologului ortodox Jaroslav Pelikan “Traditia crestina. O istorie a dezvoltarii doctrinei. Volumul I: Nasterea traditiei universale“ si enciclopedia iudaica.
Biblia afirma in cartile Proverbele lui Solomon si Eclesiastul ca omul dupa ce moare nu ma stie nimic si ca toate gandurile si toate planurile inceteaza odata cu trecerea in nefiinta! ! texte care afirma ca nu exista viata dupa moarte, deci nici purgatoriu apar si in cartea Psalmilor dar si in Noul Testament! ! ! de exemplu sa vb despre Lazar care a fost inviat de Iisus dupa 4 zile de la moartea sa. Dupa cum stim Lazar era un barbat credincios la care Iisus tinea foarte mult, insemna ca Lazar a ajuns in RAI pt faptele lui bune iar Iisus l-a chemat innapoi pe pamant ca sa continuie viata plina de dureri pe care o are fiecare persoana! ! A fost corect Isus in ceea ce a facut? NU ar fi fost corect daca ar fi fost corecta afirmatia ca exista viata imediat dupa moarte! ! ! ISUS l-a chemat la viata pe Lazar din acel loc in care fusese ingropat! ! Dupa cea de-a doua venire a lui Isus Hristos va exista Raiul si pt cei care au fost credinciosi si au murit pt ca biblia spune ca ei vor fi inviati si impreuna cu credinciosii vii vor fi luati la cer sa locuiasca impreuna ci Isus si Ingerii sai sfinti! ! Cititi aceasta in cartea Apocalipsei si in cartea 1 Tesaloniceni! ! ! !
Dragi comentatori, se pare ca unii sustin orientarea neoprotestanta, “ce e mort, e mort si doar Dumnezeu mai poate invia“! Dar daca tot citati sporadic din Scriptura, cum comentati cuvintele de ramas bun ale lui Isus: “Sa nu se tulbure inima voastra, CREDETi in Dumnezeu si CREDETI in mine! in casa Tatalui meu sunt multe lacasuri… ma duc sa va pregatesc un loc“ (Ioan 14) Acelasi Invatator Isus le aminteste ca “Cei ce vor fi vrednici sa dobandeasca veacul si invierea din morti, nu mai pot muri pentru ca sunt fii ai lui Dumenezeu, fii ai invierii“ de aceea “Dumnezeu nu este un Dumnezeu al mortilor, ci al viilor, caci toti traiesc in el“ (Luca 20) ambele capitole neotestamentare sunt o pledoarie a invierii si mai ales a vredniciei pentru viata de veci. Deci nu suntem vrednici doar prin credinta ci si prin fapte. Chiar daca stim ca Dumenzeu nu contabilizeaza si evalueaza pacatele noastre asa cum facem noi, dar este drept si nu poate aduna pe toti “la gramada“ doar pentru ca-i iubeste. Si la fel nu pare ca Dumnezeu ne lasa in mormant ca intr-un sertar de unde ne scoate “la venirea Fiului Omului“ ci el ne raporteaza la ce este viu in noi, la “Spiritul care nu moare“ si care caracterizeaza de fapt omul, cine este si cum este! Sa facut referinta la Invierea lui Lazar. Da, era mort in cuvintele noastre, insa Sf Ioan pune alte cuvinte in gura lui Isus: “Lazar, prietenul nostru a adormit. Ma duc sa-l trezesc! “ si noi folosim in continuare in limbajul nostru “a adormit in Domnul“ cand cineva a decedat. De unde stim ca a fost deja in Rai? Ar fi fost un argument puternic in favoarea prieteniei lor, dar isus nu a amintit o vorba de asa ceva! El îi spune Martei “Fratele tau va invia“ A fost o proba de credinta si acest lucru este pentru noi toti. Metafizicul poate fi palpabil doar prin credinta. Pentru Isus acest adevar nu are variante. Iar argumentarea data de Catholica in favoarea Purgatoriului nu vrea sa fie una perfecta, ne putem juca cu Sf Scriptura pana la pensie si tot nu vom renunta la modul de a privi invatatura primita de comunitatea in care traim. Insa daca se considera ca varianta propusa de cineva este una absoluta, atunci ajungem la autoritarism si trimitem din nou ecumenismul in beciul istoriei. Da, catolicul crede in Purgatoriu si are argumnetele lui. Stiu ca Invatatura ortodoxa vorbeste de “treptele purificarii “ si de “treptele iluminarii“ nefolosind termenul Purgatoriu. Pentru altii e mai simplu, si ar fii prea frumos sa fie asa, dar si prea simplu. Pentru mine acest mod a privii lucrurile ar fi greu de argumentat pentru ca Biblia nu abordeaza tema invierii atat de simplist. In orice caz este de respectat orice afirmatie care nu face din supa destul de bine condimentata a Bibliei o apa chioara!
Apoi cine decide care carte biblica este adevarata si care nu? Canonul Biblic a fost stabilit in concordanta atat de crestinismul latin cat si de cel bizantin. E adevarat, nu s-a asteptat mult ca lumea sa se trezeasca dupa descoperirea Americii, si reformele secolului 16 dar asta nu face din cartile Macabeilor si scrisoarea Sf Iacob (si alte texte puse sub semnul intrebarii) carti neinspirate si mai putin valabile. Da, pentru unii sunt un contraargument al invataturii lor, dar asta nu este problema Bibliei si nici a Crestinismului originar.
Si in ce priveste influentele pagane asupra invataturii crestine, dupa cum relateaza istoria, Biblia si mai ales Noul Testament urmeaza invataturilor pagane si nu invers. Sf Scriptura a purificat conceptia despre lume si viata de influenta pagana. Poate omul viu sa se simta doar o bucata de carne care-si sfarseste existenta cand inchide ochii si tot ce a crezut si iubit dispar intr-o clipa? Da, exista si adepti ai acestei conceptii, am putea spune un ateism increstinat sau un crestinism ateu… si totusi ambele suna a antagonism!
Scuzati lunga afirmatie, banuiesc ca unii deja au simtit putin purgatoriul citind explicatiile mele. Uite asa ne apropiem de rai!
In caritate Christi!
A existat o erezie, numita maniheism…
Pentru credinciosul simplu, evlavios, purgatoriul exista!
Si evlavia este unul din cele sapte daruri ale Duhului Sfant!
“Are purgatoriul fundamente scripturistice? “
Ar fi bine sa aiba altfel majoritatea din noi suntem sortiti iadului vesnic pt pacate relativ mici uitate la spovedanie sau repetate, pt ca nimic impur nu intra in rai adica intra numai Sfintii… restul la gunoi, ghena sau cum vreti sa-i ziceti… a, sau la mila lui X si y care au ramas pe pamant cand si-or aminti de tine – DACA si-or aminti o singura pomenire te mai salta un milimetru 2 din iad dar tot in iad ramai, deci trebuie multe pomeni! Daca nu exista purgatoriu, prefer sa nu fi existat si sa nu ma fi nascut vreodata!
Daca ar exista purgatoriu… cei fara bani nu ar mai iesi nicodata de acolo… pentru ca dupa cum stim asta e pur si simplu o afacere… o gaselnita pentru a-l obliga pe cel credul sa plateasca tot felul de slujbe, rugaciuni si pomeniri in cinstea celor care nu mai sunt, sub pretextul de al ajuta sa evadeze din el.
Mantuirea este personala, se capata prin credinta, atat de simplu incat pentru unii e de neconceput si este demonstrata prin fapte (dar nu ca o conditie a ei). Mantuirea nu este colectiva si nici nu depinde de ceea ce fac altii pentru noi.
Nu intelegem de ce a existat si exista o frica generalizata fata de purgatoriu, de vreme ce toate sufletele din purgatoriu sunt sigur mantuite. Ele stau in purgatoriu doar vremelnic. Pentru noi, ortodocsii, asa cum e si firesc, frica de iad, de muncile cele vesnice, este cea care ne preocupa.
Este cum ne-ar apuca groaza in fata unei raceli, dar cancerul ne-ar fi indiferent.
Din ce inteleg eu de mai sus purgatoriu nu are o baza biblica. (Sunt prea putine si neclare pasaje canonice in Biblie care ar putea da de inteles existenta lui. Nu cred ca ar trebui scoasa o doctrina din asta. Parerea mea.)
Apoi nu vad de ce ar fi asa de important sa credem sau nu in existenta lui. Nu vad ca ar influenta in vreun fel viata sau sfintenia cuiva pe acest pamant. Domnul sa ne ajute sa fim constienti de harul si prietenia Lui in fiecare zi! Si sa ne supunem Lui si Cuvantului Lui, sa fim multumitori si bucurosi de prezenta Lui in viata noastra si sa spunem si altora cu blandete si dragoste despre El!
“Isus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine!” (Ioan 14:6)
In pilda bogatului nemilostiv, Iisus nu prezinta un al 3-lea loc aflat intre Lazar si bogat. In alta ordine de idei, consider ca invatatura despre purgatoriu nu ne mai responsabilizeaza in aceasta viata prea tare, stiind ca oricum vom plati dupa moarte daca nu suntem suficienti de puri. Si o intrebare: va fi si dupa judecata universala purgatoriu? Va mai exista???
Am observat parerea si atitudinea tuturor pe aceasta tema. Vreau sa spun si eu un cuvant, simplu si cred eficient. Omule… ori crezi tot ori nu crezi. Nu exista jumatati de masura in credinta. Ori crezi tot ce te invata Biserica Catolica , ori… du-te la budisti ca tot acolo ajungi daca ai dubii… adica la nimic. Ne-am obisnuit sa contestam totul, fara nici-o analiza. E spiritul malefic al rasvratiri permanente sub diferite forme.
Subliniez… ori crezi si mergi inainte, si e cel mai bun lucru. Ori critici, contesti, reprosezi, esti ambiguu, clevetitor si pot sa spun fara rezerve…. esti dus dracului.
Am experimentat in viata mea de 40 ani pana acum, toate aceste stari, momente, contestari sau presupuneri si nu mi-am gasit linistea nicaieri. Am gasit-o doar in acceptarea fara conditie a lui Cristos, propus de Biserica Catolica, si vreau sa cred ca nu am pierut nimic. Pot sa spun sincer si curat: nu exista alt adevar decat in Cristos si Biserica Catolica.
Nu vreau sa par ultra, nu spun ca alte Biserici, confesiuni sau grupuri religioase nu au dreptate, nu spun adevarul. Ba da si acestea spun. INSA NU TOTUL.
ADEVARUL TOTAL SI CURAT DESPRE CRISTOS IL SPUNE DOAR BISERICA CATOLICA. Punct.
Va multumesc.
Adevarul despre Isus il spune Biblia, Cuvintul. Nu il spune nici o Biserica.
Consider ca toate necunoscutele sunt de fapt taine care trebuie luate ca atare, nu insusite.