Editorial: O Europă prea strâmtă?

Teme: Editorial.
.
Publicat la 24 februarie 2006.
Print Friendly

Autor: Radu Capan

Turcia? Nu: Constanţa, România.

În 1908, Saidi Kurdi, un învăţat musulman, prezicea că Europa va deveni o naţiune islamică. După al doilea război mondial au început primele migrări mai notabile ale musulmanilor în Europa, dar care nu prevesteau nimic grav. Şi chiar dacă în secolul XX numărul lor a tot crescut, abia momentul 11 septembrie 2001 i-a trezit pe americani şi pe europeni, care au conştientizat brusc câţi musulmani sunt printre ei: colegi de serviciu, vânzători în magazine, părinţi ai colegului de bancă al copilului tău… Chiar şi musulmanii care nu au aprobat atacul terorist din 2001 au gândit că Alah le-a zâmbit, punând lumina reflectoarelor pe ei, într-o transformare a răului într-un bine mai mare. De atunci până şi copiii mici ştiu de musulmani, de arabi, de terorişti, de vălul femeilor. Dar prea marea atenţie strică întotdeauna, şi sincer nu mi-aş dori să fiu de origine musulmană şi să urc într-un avion în Europa sau în SUA, să înfrunt privirile pline de suspiciune, de teamă sau de ură ale celorlalţi pasageri.

Profeţia lui Kurdi are un start bun. Anul trecut numărul musulmanilor din Europa ajunsese la 20 de milioane, continentul nostru având 450 de milioane de suflete. Proporţia pare mică, dar în Europa procentul de naşteri de musulmani depăşeşte de trei ori procentul de naşteri de ne-musulmani. Statisticienii spun că în acest ritm, populaţia musulmană se va dubla până în 2015, în timp ce nativii europeni vor scădea cu 3,5%. Dacă privim aşadar din perspectivă demografică, Europa se arată primitoare, făcând loc musulmanilor prin refuzul de a avea copii, de a forma familii, de a păstra căsătoria în accepţiunea ei creştină. Pe un sit musulman am văzut acum câteva săptămâni o caricatură cu un preot celebrând căsătoria dintre un bărbat şi un animal, urmare „firească” după ei – şi după mine – la acceptarea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex. Şi în plan politic Europa se arată foarte primitoare. Pe ici pe colo, guvernele analizează ideea acceptării poligamiei, căci nu este just să impui monogamia în care crezi (credeai) tu, europeanul, unuia care vine din exterior. Această politeţe politică a negat rădăcinile creştine ale Europei, a cerut eliminarea crucifixelor din spaţiile publice… şi probabil va duce în curând la asumarea unor aspecte din Sharia, din respect pentru oaspeţii ce devin tot mai numeroşi, tot mai greu de ignorat.

„Europa este gravidă cu islamul şi va da naştere unei naţiuni islamice.” Cuvintele lui Kurdi, rostite la început de secol XX, sună ameninţător. Nasc tensiuni şi scot răul la suprafaţă. La colţ de stradă sau de biserică ne este dat tot mai des să auzim creştini vorbind în termeni extrem de duri şi violenţi despre musulmani, ajungându-se să se vorbească chiar de un „război sfânt” pentru apărarea Europei şi a patrimoniului ei creştin. În acest context agitat, resimţit similar în Europa şi în America, nu ne miră că la o conferinţă despre creştini, islamism şi viitorul Europei sala a fost arhiplină. Conferinţa a avut loc la jumătatea acestei luni în Arhidieceza de Denver, SUA, invitat fiind unul dintre cei mai cunoscuţi experţi vaticanişti în relaţiile interreligioase, italianul Sandro Magister. Textul conferinţei sale vă este oferit în paginile electronice ale revistei noastre, sub formă de articol. Este un fel de gură de aer proaspăt, revigorant, generator de optimism. Nu negând existenţa unei „probleme musulmane”, ci afirmând că ea are o soluţie. O parte din soluţie stă în musulmani (nu o spun care, vă invit să citiţi articolul), iar alta stă în creştini. Aici din păcate Europa se dovedeşte pentru a treia oară în sens negativ ospitalieră: nu face loc musulmanilor doar refuzând să mai aibă copii, şi nici doar prin politică – europenii au pierdut din păcate vigoarea de a-şi susţine credinţa.

Cu optimismul generat de faptul că ştim că există o soluţie la problemă, că musulmanii şi creştinii pot să trăiască împreună, rămâne să ne întrebăm ce putem face. În continuarea răspunsului lui Magister am inclus în acest număr un excelent articol al Arhiepiscopului de Denver, cel care l-a invitat pe vaticanist la conferinţă. Arhiepiscopul Charles Chaput oferă o interesantă analiză a scopului şi viitorului Bisericii Catolice. Este o lectură ziditoare, ce ne poartă prin Concilii (de la Niceea până la Vatican II), prin documente ale magisteriului catolic, vorbindu-ne fiecăruia dintre noi, fie că suntem laici sau Episcopi. „Bisericile tradiţionale arată de parcă ar fi pe moarte”, îl citează Arhiepiscopul Chaput pe Papa Benedict al XVI-lea. Pesimism sau realism? Să ne amintim că acelaşi Papă, de fapt când era încă doar Cardinalul Joseph Ratzinger, la meditaţiile pentru Calea Crucii din 2005, compara Biserica cu o barcă ce stă să se scufunde. Ce putem face deci? Un răspuns ni-l oferă Arhiepiscopul de Denver: să ne conştientizăm scopul, să acţionăm conform lui, pentru a contribui la viitorul pe care ni-l dorim. Europenii lipsiţi de creştinism sunt de partea profeţiei lui Kurdi. Creştinii lipsiţi de vlagă sunt de partea profeţiei lui Kurdi. Dacă putem face ceva este să fim creştini mai bun. În cazul nostru catolici mai buni.

În acest sens am decis includerea în numărul de faţă a unui articol ce poate fi aproximat la categoria apologetică. De fapt materialele apologetice ne dorim să devină o constantă a acestei reviste, recent reuşind să încheiem o înţelegere cu una dintre cele mai prestigioase reviste catolice apologetice din SUA. Legăturile dintre „Lumea Catholica” şi cele aproximativ zece reviste catolice internaţionale ce ne-au permis preluarea de articole, s-au realizat desigur doar prin intermediul internetului, fără telefoane şi fără întâlniri directe, care ar fi fost cel puţin scumpe dacă nu imposibile. Nimic surprinzător: catolicii sunt buni prieteni ai internetului, aşa după cum ne arată un alt articol din acest număr. De fapt, creştinii în general se folosesc cu succes de internet, şi dacă unele confesiuni protestante sau neo-protestante merg foarte departe cu utilizarea lui, catolicii rămân totuşi deţinătorii celor mai multe şi mai importante situri. Musulmanii au de învăţat de la creştini din acest punct de vedere. Mă întorc pentru ultima oară la Saidi Kurdi, care îşi îndemna adepţii să profite de tehnologia şi industrializarea occidentului. Dar (ce „dar” important şi pentru români!), în acelaşi timp el le atrăgea musulmanilor atenţia să nu permită păcatelor şi relelor civilizaţiei occidentale să intre în spaţiul culturii şi credinţei lor. Vorbim şi despre unul dintre aceste aspecte neplăcute ale civilizaţiei „moderne” în articolul despre pornografie şi efectele ei, o analiză Zenit ca întotdeauna bine şi larg geografic documentată.

În fine, ultimul articol se încadrează din nou în mod fericit la capitolul „ce putem face?” Situaţiile de criză au cerut întotdeauna întoarcerea la izvoare, la începuturi. „Trecutul este legea viitorului”, scrie la un moment dat Episcopul emerit de Arezzo în ultimul articol, ca principiu ce ghida lumea rurală pre-tehnică. Pentru noi, orăşenii, informaţi şi tehnologizaţi, a privi spre trecut este din start ceva desuet. Episcopul Giovanni D’Ascenzi nu este de acord, şi ne provoacă să renunţăm la prejudecăţi, conştientizând cu umilinţă că lumea satului are să ne ofere ceva, ceva ce ea conservă cu obstinaţie, ceva ce noi am pierdut pe drumul spre fabrică.

Acestea fiind spuse vă invit să parcurgeţi paginile acestui al doilea număr, să ne împărtăşiţi opiniile Dvs profitând de posibilitatea comentariilor, dar mai ales să meditaţi la rolul Dvs în Europa. Am văzut în ultimii 16 ani la ce poate duce absenteismul electoral. Acum se conturează un nou absenteism, şi mai grav: cel creştin. Stăm de-o parte sau ne construim viitorul?

9 Comments

  1. Nu stiam de profetia lui Said Kurdi; este extrem de dura. Din pacate este pe cale de realizare; in plus Europa mai are o problema: cea a rromilor! Fara o revigorare a crestinismului Europa viitoare secularizata va fi probabil teatrul unor cumplite confruntari!

  2. Sa facem distinctia dintre Islam si Fundamentalismul Islamic. Ultima este o ideologie totalitara care a confiscat si diminuat valorile culturii si civilizatiei islamice in scopuri politice prin mijloace teroriste.
    Prima este religia care a dat nastere unei civilizatii care a contribuit decisiv la nasterea civilizatiei europene actuale.
    Europa este un spatiu unde se ingemaneaza cinci mari tipuri de sensibilitati religioase (catolica, ortodoxa, protestanta, islamica si iudaica)care trebuie sa se comporte ca atitudine politica si nunumai in limitele cadrului democratic.
    Ramane la latitudinea fiecaruia dintre noi in a identifica punti de comunicare si compatibilitati de ansamblare a unor piese care trebuie sa duca la un mozaic frumos in care sa se reflecte imaginea unei culturi si civilizatii europene- omogene si nu confuze ca mesaj, in tesatura mai larga a culturii si civilizatiei umane.

    cu multa stima,
    prof. istorie Florea Marius

  3. Iubitii mei intru Iisus,
    Trebuie sa ne trezim, sa reinviem spiritul misionar in Europa, pentru ca riscam sa ne pierdem viitorul. Credinta moare ultima, dar pamantul?
    Ce cauta acesti musulmani la noi? Daca ne urasc, ne sfideaza, ne ucid mamele, copiii, tatii pentru Dumnezeul lor… Cine vine aici trebuie sa ne respecte, sa ne respecte identitatea nostra, sa respecte Biserica Catolica…
    Nu vreau sa ma gandesc la viitor, dar ma rog lui Dumnezeu sa ne intareasca credinta noastra veche, intru Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu.
    Avem niste lideri politici orbi pentru care Dumnezeu nu mai inseamna nimic. Vai de cei ce nu traiesc in numele lui Dumnezeu…

    Sf Fecioara Maria ai grija de noi catolicii si ortodocsii. Amen.

  4. Se spune ca nu ceea ce intra in om il spurca ci ceea ce iese… Pentru mine problema nu sunt musulmanii ci noi crestinii… Ei isi traiesc credinta lor in profetul lor… Noi ne traim „credinta„ in practici a-religioase devenind astfel proprii nostri atei-religiosi… Ne-am imbolnavit de o asa zisa boala a ideosincraziei religioase…

    Revin la ideea din antreu parafrazand-o: nu cine intra in Europa o spurca ci cei care „ies„ din ea.

  5. Cultura musulmana nu este inferioara celei crestine sub nici o forma!

    Stralucirea Europei se datoreaza in egala masura si civilizatiei arabe si turce! Mergeti in Spania la Alahambra (unul din obiective) sau la Sarajevo si veti vedea parti ale civilizatiei europene care sunt amprente ale civilizatiei musulmane.

    Europa necrestina nu ar fi existat fiind mai saraca in valori!

    La Srebenita mii de musulmani au fost ucisi de crestini. Asta nu in Evul Mediu ci in 1995.

    Cu stima, prof. de istorie Florea Marius

  6. In primul rand multumesc Radu ca ne-ai dat posibilitatea sa ne spunem parerea. Stralucirea Europei a fost data de crestinism si de acei oameni minunati care au crezut cu ardoare, au iubit cu ardoare sau chiar s-au sacrificat pentru ceea ce se chiama crestinism. Europa necrestina ar fi ca o stepa asiatica. Din pacate nu cred ca musulmanii sunt cel mai mare pericol pentru viitorul nostru european. Cum poate o cultura mult inferioara sa se impuna in fata uneia evident superioare. Dar in Europa de astazi totul este posibil. Pe mine ma ingrozesc stiri de genul: Spania (majoritar catolica) adopta legea casatoriilor homosexuale si adoptia copiilor, nu stiu ce ministru norvegian s-a casatorit cu prietenul lui sau ambasadorul USA la Bucuresti a fost acreditat un homosexual. Aceasta e realitatea de astazi, trista dar adevarata. Se pare ca lumea a luat-o la vale, si eu unul nu voi ridica sabia impotriva unui musulman in cautarea unei vieti mai bune cand in urma mea rade un homosexual.

  7. Se poate da si interpretarea de care vorbiti, domnule Razvan, dar nu a fost intentia mea. Am vrut doar sa subliniez ca prezenta musulmana este aproape si de noi. Intr-adevar, am fructificat o fotografie pe care am facut-o acum doi ani din acel minaret, dupa cum am fotografiat si biserica romano-catolica.

    Sper ca aceasta explicatie sa fie suficienta celor care ar putea sa creada ca am dorit sa comunic ceva despre situatia musulmanilor din Constanta. Am vrut doar sa comunic ca ei exista si printre noi, romanii. Imi cer scuze pentru alte posibile interpretari si multumesc pentru observatie.

    Radu Capan
    editor

  8. Stimate domnule Capan,

    Sunt un cititor constant al revistei Lumea Catolica. Articolele sunt de o inalta tinuta si reprezinta adevarate adieri de aer proaspat in atmosfera din pacate poluata a jurnalismului contemporan care, cand nu e vulgar, e prizonierul senzationalismului sau al dorintei de a fura prima pagina.

    Comentariul dumneavoastra „O Europa prea stramta?„ este echilibrat si pot subscrie la el fara nici o problema. Cu toate acestea, legenda care insoteste fotografia este nelalocul ei, deoarece poate da impresia unui necunoscator al situatiei ca deja Cosntanta este pe punctul de a fi inghitita de mareea islamica, iar restul Romaniei se pregateste.

    Fotografia ati luat-o din minaretul moscheii din Constanta (moschee construita cu sprijinul regelui Carol I, ca si cea din Bucuresti). Domnule Capan, am crescut in Constanta si pot sa va spun ca populatia musulmana din Dobrogea este, dupa umila mea parere, una din cele mai putin susceptibile sa alunece pe panta fundamentalismului. Eu sunt crestin si pot sa va spun ca intre crestini si musulmani exista in Dobrogea un respect deosebit in ceea ce priveste credinta fiecaruia. Personal nu am stiinta de conflicte pe motive religioase intre crestini si musulmani in zona respectiva.

    Apoi, musulmanii din Dobrogea (turci, tatari) sunt urmasii celor care dupa 1878 au decis sa ramana in Romania in loc sa emigreze in Turcia (intre cele doua razboaie, mai ales, statul turc a incurajat aceasta emigrare), asa ca merita toata consideratia din partea noastra a concetatenilor lor crestini.

    Sper ca intelegeti de ce am simtit nevoia de a scrie aceste mici randuri care, dupa cum spuneam, nu se refera la continutul propriu-zis al articolului.

    Cu deosebita consideratie,

    Razvan

    PS Cunosc foarte bine zona Pietei Ovidiu deoarece am facut liceul in zona. Daca va intorceati putin spre dreapta in minaret ati fi observat la aproximativ 500 de metri Catedrala Arhiepiscopiei Tomisului si Bazilica Romano-Catolica. Aceasta este realitatea vietii din Constanta, oras unde oamenii, cu toate problemele lor, stiu sa se respecte unii pe altii.

  9. Când au pornit să cucerească asia, japonezii au avut un slogan care le-a adus iniţial victoria: „Asia pentru asiatici„. Astăzi, la 65 de ani de la începutul războiului în Pacific suntem cei care ar trebui să strigăm „Europa pentru europeni„. Dar să privim atent la mozaicul de popoare europene. Cine sunt aceşti europeni? Este destul să privim doar la zona balcanică pentru a înţelege cine sunt europenii. Creştini amestecaţi cu musulmani, mozaici, atei, fără a mai lua în calcul amalgamul de naţionalităţi. Al doilea război mondial a schimbat cel mai puternic faţa Europei, căci, locul unei Europe nereligioase i-a luat locul o Europă în curs de islamizare, căci aceasta a fost politica promovată la nivel de stat de către unele state care au avut puternic de suferit din cauza războiului. dar iată că cei care suferă sunt cei de astăzi şi evenimentele din Franţa au demonstrat acest lucru. Suntem oare cu adevărat în ajunul unei Europe musulmane? Nu, căci prea puternică este amintirea cruciadelor, iar omul cu toate că spune că nu crede, în adâncul sufletului său este un credincios. La calitatea de creştin trebuie adăugată, mai ales pentru Europa Occidentală, pe cea de naţionalistă, or pe bătrânul continent iarăşi prin putere mişcările naţionaliste. Şi nu este doar problema Europei.
    Şi încă o observaţie. Să ne aducem aminte de Europa secolului al XIV-lea, o Europa încă profund religioasă, chiar dacă nu la limită. Păi să ştiţi că şi musulmanii se află în secolul al XIV-lea (conform erei lor), iar istoria are anumite legi, care nu se supun omului. Islamul este în expansiune, dar acestă expansiune este pe punctul de a începe să fie oprită, căci în războiul civilizaţiilor învinge cea care este mai puternică, iar această caracteristică o deţine acum civilizaţia occidentală, cu tot secularismul, laicismul sau indeferenţa ei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *