Ian
2006Animale răsfăţate şi copii murind de foame
Teme: Social.
5.815 afişări.
Autor: Zenit
Traducere: Radu Capan
Sursa: Zenit.org (adaptare), decembrie 2005
Unele animale sunt mai
răsfăţate decât oamenii.
Cheltuielile pentru animale nu se opresc aici. Dacă stăpânii vor să meargă singuri într-o vacanţă, există opţiunea hotelului pentru animale. În Japonia, anunţa publicaţia Guardian la 1 decembrie 2005, s-a deschis un hotel de cinci stele pentru animale. Aflat lângă aeroportul Narita din Tokyo, Pet Inn Royal are 170 de camere, plus cuşti pentru cei cu buget mai mic. Oaspeţii hotelului au bineînţeles parte de servicii veterinare, precum şi de menajerie, dar şi de exerciţii de gimnastică, totul sub supraveghere continuă, 24 de ore pe zi. Taxa pentru o cuşcă standard este de aproximativ 4.000 de yeni (28 euro), ridicându-se la 20.000 de yeni (140 euro) pentru un apartament de lux – adică dublul preţului pentru o cameră pentru oameni, la un hotel de calitate medie, subliniază Guardian. Toate camerele hotelului pentru animale au aer condiţionat. Conform unui raport, în Japonia există circa 19 milioane de animale de companie – depăşind numărul copiilor sub 15 ani -, industria animalelor aducând 7,2 miliarde de euro anual.
Astfel de hoteluri se găsesc însă şi în Statele Unite ale Americii. PetSmart a înfiinţat un lanţ de 20 de astfel de hoteluri, pe lângă magazinele sale, aflăm dintr-un articol din 3 august 2005 apărut în Financial Times. În SUA se poate vorbi de fapt de o adevărată explozie în industria animalelor, informa New York Times într-un articol din 16 noiembrie 2005. Sectorul lucrativ a atras mari corporaţii ce se ocupă de vânzare, precum Wal-Mart şi Target, pe lângă firme specializate precum Petco şi PetSmart. Petco are aproximativ 765 de magazine şi 17.000 de abonaţi, în ultimele luni ale anului 2005 deschizându-şi 90 de noi magazine, a declarat Kevin Wayland, purtătorul de cuvânt al companiei. PetSmart avea în acel moment în total 750 de magazine.
Conform New York Times, industria de alimente pentru animalele de companie încasează 30 de miliarde de dolari anual. Vânzările de articole pentru animale, excluzând mâncarea, au adus în 2004 un venit de 7 miliarde de euro, în comparaţie cu 5,1 miliarde de euro proveniţi din articole pentru copii. Vânzările de articole pentru animale cresc cu 7% anual, în timp ce la articolele pentru copii se înregistrează o scădere an de an. Un alt semnal important este faptul că Asociaţia Americană a Producătorilor de Produse pentru Animale are acum 900 de membri, faţă de 500 acum trei ani. Times mai notează faptul că atunci când uraganul Katrina a lovit oraşul New Orleans, forţând evacuarea lui, multe persoane au refuzat să plece fără animalele lor de casă. Drept urmare, mai mulţi membri ai Congresului au propus modificarea legislaţiei pentru ca planurile de evacuare să ţină cont pe viitor şi de animale.
Servicii medicale
Îngrijirile medicale pot fi
invidiate de pensionari.
În numărul din 8 octombrie 2005, publicaţia britanică Spectator nota: “suntem darnici cu animalele de companie, le oferim o îngrijire şi un confort care ar putea fi invidiate de unii oameni în vârstă”. Autoarea articolului, Rachel Johnson, subliniază că de fapt asistăm la o egalizare a statutului deţinătorilor de animale cu statutul animalelor lor, fapt denotat de chiar expresia “animale de companie”. În unele cazuri, animalele o duc mult mai bine, asigurările medicale pentru ele acoperind aproape orice. Prin comparaţie, asigurările medicale pentru oameni acoperă tot mai puţine boli. În schimb cele mai noi asigurări medicale pentru animale acoperă chiar şi cheltuielile pentru probleme de comportament. Şi când viaţa lor s-a încheiat, firma de asigurări plăteşte incinerarea lor şi aşezarea urnei cu cenuşă într-un cimitir pentru animale.
Să nu ne închipuim că deţinătorii de animale nu au mult de plată. Taxele veterinarilor au crescut cu 12% în ultimul an, iar asigurările de asemenea cresc, a informat publicaţia britanică Telegraph în ediţia din 27 aprilie 2005. În medie, cheltuielile pentru un câine variază pe an de la 70 la 700 de euro, în funcţie de rasa şi vârsta animalului, precum şi de asigurarea medicală. Şi pisicile costă scump. Telegraph a citat un sondaj al Societăţii Regale pentru Prevenirea Cruzimii asupra Animalelor, arătând că o pisică presupune cheltuieli de aproximativ 13.800 euro de-a lungul vieţii ei. Aici sunt incluse nu doar cheltuielile medicale, ci toate costurile. Iar costurile ameninţă să tot crească, odată cu apariţia unor tratamente medicale tot mai sofisticate. Darrell şi Nina Hallett din Washington, de exemplu, au cheltuit 37.000 euro pentru un transplant de celule rădăcină pentru câinele lor, informa Associated Press la 7 aprilie. Motivul tratamentului: cancerul de care suferea animalul. Cuplul a petrecut luni întregi căutând rudele de sânge ale câinelui lor, pentru a găsi donatorii potriviţi.
Pentru cei care nu au bani pentru a-şi îngriji animalele, există alternativa adăposturilor. La 9 iunie 2005, publicaţia Chronicle of Philanthropy (Cronica Filantropiei) anunţa că Dave Duffield, fondatorul companiei de software PeopleSoft, şi soţia sa, Cheryl, au donat 76 de milioane de euro pentru o fundaţie înfiinţată de ei în 1999, ce urmăreşte îngrijirea animalelor în adăposturi. Până anul trecut, ei mai donaseră un total de peste 160 de milioane de euro aceleiaşi fundaţii. Prin aceste fonduri se urmăreşte în principal ca adăposturile de animale să fie încurajate să nu mai eutanasieze câinii şi pisicile.
Nevoile copiilor
Copii excluşi şi nevăzuţi.
Catehismul Bisericii Catolice are unele sfaturi utile privind întrebarea cât de multe resurse şi atenţie se cuvine să fie alocate animalelor, în comparaţie cu oamenii. La nr. 2416, se arată că oamenii le datorează animalelor bunăvoinţă, deoarece acestea sunt creaturile lui Dumnezeu. Nr. 2418 avertizează însă că “este nedemn să se cheltuiască pentru ele sume care ar trebui în mod prioritar să aline nenorocirile oamenilor”. Mai mult, textul explică faptul că în timp ce desigur putem iubi animalele, “nu trebuie să deturnăm în direcţia lor afecţiunea datorată numai persoanelor”. Iubeşte-ţi animalul, dar păstrează primul loc întotdeauna pentru copil.
Articolul următor: « În apărarea copiilor nenăscuţiArticolul anterior: Eutanasia este tot mai acceptată »
Cine nu a auzit replici de genul “vai ce frumos ii, parca-i un copil“ aplicate catelului? Sau care membru al familiei nu a fost apostrofat cu “uite ce se bucura Bumbalurina cand vin acasa si tu nu vii nici macar sa ma saluti“? Unii oameni simt o penurie afectiva si incearca s-o umple cu ori ce fel de surogat. Un astfel de surogat este si animalul de casa caruia i se cumpara mancare cu banii cu care am putea face o opera caritativa, dandu-i unui sarac si, implicit, lui Cristos.
Cel mai bine ar fi ca oamenii sa poata sa fie echilibrati si sa reusasca sa nu cada in extreme. Problema intervine atunci cand niciodata nu esti multumit, vrei tot mai mult. In fond, pentru a trai fizic avem nevoie de foarte putin. De ce sa nu fi multumit cu un ceas care costa 10 euro? Cel de 20. 000 de euro tot ora exacta o arata. Exemple sunt nenumarate. Animalul pe care il iubesti, va fi la fel de multumit daca ii dai un blid de mancare sau daca il duci 1 ora la masaj. Exista o limita a bunului simt si anume, ca nu trebuie sa lasi animalul sa moara de foame dar nici sa ajungi sa mananci din aceeasi farfurie cu el.
Oamenii au tot mai “putin timp“. Animalele se cresc mai usor, nu iti dau bataie de cap, nu se plang, nu iti creaza responsabilitati. Totul porneste de la faptul ca tot mai putin suntem dispusi sa ne dedicam timpul celor de langa noi, dar in acelasi timp tanjim dupa atentie si iubire. Deci in egoismul nostru am vrea sa primim dar sa dam cat mai putin. Dar oare compania unui animal este suficienta pentru noi?
Cunosc o familie care au avortat odata copilul pe motiv ca nu au bani. Insa acum au caine si il trateaza mai bine ca pe un copil, totul se invarte in jurul cainelui.
Am auzit de o familie in care o fata a avut tentative de sinucidere deoarece parintii se interesau mai mult de caine decat de ea. Cum intrau in casa: ai dat de mancare la caine, l-ai plimbat, ce mai face etc…
Cu adevarat oamenii si-au pierdut mintile in zilele noastre si nu doar privind crestineste problema, anume ca omul are suflet pe cand animalul are doar suflare de viata, ci chiar omeneste, dupa cum arata articolul.
Este foarte grav ce se intampla, mania lui Dumnezeu o sa vina asupra noastra si asupra intregii lumi!
Mi se pare o exagerare grosolana!
Fiecare isi are rostul sau pe aceasta lume si toti trebuie ajutati:copii, batrani, persoane cu handicap, animalele, padurile si florile. Toate sunt creatia lui Dumnezeu si sa nu uitam de Sf. Francisc de Assisi, care numea animalele “fratii si surorile noastre“!
De ce nu va puneti problema uriaselor sume de bani care se fura de catre cei sus-pusi, a coruptiei, a intereselor uriase ale marilor puteri si a jocurilor facute de acestia?!
Daca vreti sa nu-L maniati pe Dumnezeu, atunci nu fiti ipocriti! Nu datorita grijii pentru animale, sunt copii, pensionarii napastuiti!
Fiecare isi are rostul sau: faptul ca ai un animal, nu exclude dragostea pentru copil. Dumneavoastra daca va iubiti mama, nu va mai iubiti sotul/sotia?
Gasesc ca acest articol nu are nici o logica de bun simt, nici o baza reala, evidentiind o gandire plafonata, care nu are nimic in comun cu Divinitatea, care cuprinde toata creatia Sa.
Daca am suparat pe cineva, imi cer scuze, dar asta este parerea mea!
Referitor la comentariul dvs. la articolul “Animale răsfăţate şi copii murind de foame“. V-am inteles mesajul, si, desi aveti dreptate in mare parte, cu regret va pot da exemple de persoane (observati ca spun persoanE, deci sunt mai multe pe care le stiu eu)care afirma ca le pasa mai mult de un animal instrainat si flamand, decat de un copil, fara macar sa se fereasca. Cred ca aici e problema, faptul ca unii dau mai multa importanta acestor animale, decat copiilor. Nu zic sa se neglijeze animalele, departe de mine, dar cineva sa prefere animalele IN DETRIMENTUL copiilor, asta mi se pare strigator la cer. Exista “daycare“ pentru animale unde sunt ingrijite mai bine decat sunt copiii in crese, si mai grav, in timp ce sunt atatia copii in lume care sufera de foame, noi cream conserve de mancare sofisticata si scumpa pentru caini sau pisici. Deci, ca sa ma fac inteleasa, crima nu e a avea grija de animale, ci de a exagera aceasta, NEGLIJAND astfel COPIII.
Stimata doamna, eu consider aceste exemple niste exceptii, care nu justifica respectiva comparatie din acest articol.
Eu stiu foarte multe familii care cresc atat copii, cat si animale si totul se petrece intr-o armonie desavarsita, cu atat mai mult cu cat copilul invata de mic sa respecte viatza si sa aiba o anumita responsabilitate.
Dupa cum am mai spus, fiecare cu rolul sau. Mi se pare, intr-adevar nefiresc sa iti neglijezi propriul copil in detrimentul animalului, la fel cum mi se pare de urat sa iei un animal ca jucarie la copil si sa iti bati joc de el-cunosc cazuri multiple.
Va repet, sunt exceptii, care sunt departe de a exprima generalul, asa cum ar dori autorul acestui articol sa zugraveasca.
Oare de aceea sunt copii neglijati? Pentru ca exista oameni care se preocupa si de animale, creand pentru ele mancare sofisticata si scumpa, dupa cum spuneti?
Dar de ce sa nu ne legam si de cei ce creaza si inventeaza mereu masini de lux, case cat mai moderne, tigari, bauturi, droguri, acelea nu mai sunt exagerari in lumea in care copii mor de foame?
Eu personal, cunosc foarte multe familii care au atat animale, cat si copii si nu am intalnit nici macar un caz din cele mentionate de dvs. Probabil ca respectivii au anumite probleme de ordin psihic, pentru a proceda in acest mod, dar nu mi se pare corect ca acest lucru sa fie luat drept etalon.